MANSARDA TIMPULUI

Doar ceaiul îndrăznește…

Privește timpul cum se-ndoaie sub grea povară de-așteptări. Departe ai plecat, în nu știu care zări, sfidând misterul nopții, ispita adâncului din mări. Ai luat cu tine visele, poveștile de [...]

Trăim în veacul altui veac

În neliniști de-așteptare ne întâlnim, când întunericul își biciuie lumina… E-un joc meschin privirea din oglindă, răbdarea timpului e colorată în năluciri de vârste, în mirări pătate și [...]

M-ai aprins…

Noian de lacrimi s-au rostogolit prin timp și vorbele-au murit prin parcuri… Închise vieți în colivii și țarcuri respiră veșted sfârșit de anotimp. Povestea lumii cântată în culori e-o [...]

Fără margini…

E liniște adâncă, fără margini… Pe-această sfioasă planetă se sting amintirile copilăriei, toți anii tulburi și zeii din Olimp, gândurile pelicanilor flămânzi și răsăritul din mansarda [...]

Să fim…

Cu tine mărul din nou a înflorit și iarba s-a născut din cer. Umbre timide curg spre răsărit… E-o lume nouă – arome și mister. O stea clipește în palma unui zeu. Deschid fereastra [...]

Tu ai făcut…

Sub liniștea galbenă a frunzelor ce mor, se naște dorul, taina nimicului începător… Respiră-adânc pământul îmbrățișându-și cerul. Doamne, tu ai făcut lumina, iubirea, zborul și mângâierea [...]

Ceașca de ceai

M-am retras în mirarea cuvintelor, să-mi tac singurătatea și taina din Eden. O umbră firavă așteaptă, să-și treacă orele pe celălalt tărâm. Beau ultimul strop din vasul cu licoarea [...]

La capătul digului…

La capătul digului, întuneric și frig… Din apă privește o lună bolnavă, ce miroase a stele căzute, a sare și mir. Cobor în adâncul din mine, pe timpul pierdut, în scoica plângândă, când [...]

Ceaiul meu cel de toate zilele

E dimineață… Respir câteva raze de soare, apoi tot cerul, apoi un strop din mare, apoi… nimicul. Alunec leneș peste trecerea clipelor și mă opresc în amintirea unei pietre [...]

Renunțare

Picuri de liniște coboară din cer, Dumnezeu ne mângâie timpul, firul de iarbă descântă un pas efemer, copacii își schimbă veșmântul. Cândva, așezat în fotoliu, poetul surâdea luminii din vis. [...]