LIFE

Mirosul înnebunitor de cafea proaspăt măcinată

Cafea și ness, am început să beau abia după Revoluție. Înainte eram prea mic (aveam 15 ani în 1989) și, oricum, nu se mai găsea cafea decît „pe sub mînă” sau „pe sub [...]

O sesiune foto

Într-o zi din 2011, m-a sunat un tip cu care nu vorbisem niciodată, Mircea Struțeanu (știam că e fratele lui Filip Florian), ca să-mi propună… o sesiune foto. – Cînd? – Acum, [...]

Unde și cum am scris, în peste 23 de ani

De scris critică literară, așa cum își dorea Valeriu, am început să scriu în vara-toamna lui 1995, cînd eram încă student; dar, de puțină vreme, și corector la revista „Contemporanul – [...]

Sunt scriitor? Sau nu?

Am scris episodul prezent din LIFE direct pe Facebook, de pe telefon, l-am „bibilit”, l-am postat și… ia-l de unde nu-i. Probabil am apăsat aiurea pe o tastă a telefonului și l-am șters. [...]

Serbarea zilei Soției mele

Data de naștere a Soției fiind pe 27 iunie, aniversările ei au căzut mai mereu în zile cu examene și cvasi-toride. Cine are chef să petreacă atunci cînd afară sînt 40 de grade la umbră? Numai în [...]

De-astea citiți voi acum?!?

Înainte să debutez în presa culturală cu o recenzie (asta era la finele lui 1995, în „Contemporanul – ideea europeană”, condus atunci și acum de Nicolae Breban), am purtat o [...]

Cea mai dificilă probă de la Bac-ul meu a fost la Sport

Încă nu știu ce-a făcut azi Băiatul nostru la Bacalaureat, dar știu ce-am făcut eu cu un sfert de secol în urmă. Pe atunci, în 1992, se dădea Bac-ul la cinci materii, astfel că am făcut și [...]

Dacă Dumnezeu există, Tata n-a murit de tot

Într-o zi, lui Tata i s-a umflat rău abdomenul și s-a dus la spital. Diagnosticul („cancer”) a apărut curînd; l-am aflat pînă și eu, mezinul. Lunile care au urmat au fost teribile, cu promisiuni [...]

Și nu era nimic mai frumos

Mi se spune uneori, cu o nuanță de reproș, că sînt imatur, infantil, copilăros; dar Valeriu era și mai și. Era un copil mare și bun ce părea să nu facă parte din categoria adulților care impun [...]

Am făcut bine, Mama?

Foarte mic, undeva la mare, într-un port. Să fi fost Constanța? Mangalia? Mă uitam de jos în sus la părinții mei, care mi se păreau uriași, ca toți „oamenii mari” pe care-i întîlneam. Niște [...]