LIFE

Cea mai dificilă probă de la Bac-ul meu a fost la Sport

Încă nu știu ce-a făcut azi Băiatul nostru la Bacalaureat, dar știu ce-am făcut eu cu un sfert de secol în urmă. Pe atunci, în 1992, se dădea Bac-ul la cinci materii, astfel că am făcut și [...]

Dacă Dumnezeu există, Tata n-a murit de tot

Într-o zi, lui Tata i s-a umflat rău abdomenul și s-a dus la spital. Diagnosticul („cancer”) a apărut curînd; l-am aflat pînă și eu, mezinul. Lunile care au urmat au fost teribile, cu promisiuni [...]

Și nu era nimic mai frumos

Mi se spune uneori, cu o nuanță de reproș, că sînt imatur, infantil, copilăros; dar Valeriu era și mai și. Era un copil mare și bun ce părea să nu facă parte din categoria adulților care impun [...]

Am făcut bine, Mama?

Foarte mic, undeva la mare, într-un port. Să fi fost Constanța? Mangalia? Mă uitam de jos în sus la părinții mei, care mi se păreau uriași, ca toți „oamenii mari” pe care-i întîlneam. Niște [...]

Lumina copilăriei mele

Lumina copilăriei mele am crezut-o pierdută pentru totdeauna; dar am găsit-o în anii din urmă, în străinătate, mai întîi lîngă Oostende, în Belgia, la Marea Nordului, în vara lui 2016, apoi la [...]

Cu sania

Zăpada halucinantă de afară (nu-mi amintesc să fi apucat ninsori atît de tîrziu în martie) îmi dă gustul bun al copilăriei cu sania, cu mănuși și căciulă; și, putea lipsi?, cu cheia de gît. Aveam [...]

Atît de tare îl iubea

În ziua în care a murit Valeriu Cristea, pe 22 martie 1999, Nașa, soția lui, mama mea adoptivă din 1987, a încercat să se sinucidă. Ne-a scris o scrisoare în care ne cerea iertare și a luat un [...]

Să te apuci de schi la 35 de ani

În iarna lui 2010, am trecut printr-o „încercare”. De mic mi-am dorit să schiez și, fiindcă nu s-a putut atunci, am început să iau și eu lecții de schi odată cu copiii noștri. Să te apuci de schi [...]

Când am devenit tată

La nașterea Băiatului, în februarie 2000, am fost un tată complet depășit de situație. Alina s-a chinuit toată noaptea anterioară, luînd la un moment dat între dinți o batistă, cum mi-a povestit [...]

De fusta Mamei

Drumul nostru spre Snagov era foarte lung. Ajungeam din Militari, nu mai știu exact cu ce autobuze sau tramvaie (metroul nu exista încă atunci), pînă la Autogara Băneasa: o construcție de o [...]