EMINESCU, POEM CU POEM (postume)

Eu nu cred nici în Iehova

Din seria „declarațiilor de independență” pe care am mai menționat-o, ca posibil capitol al operei poetice eminesciene, face parte și scurtul, dar memorabilul poem Eu nu cred nici în Iehova,1876, [...]

Vis

În poeziile lui Eminescu este multă visare, dar rar sunt povestite visuri. Relatarea unei întâmplări visate propriu-zise găsim în lapidarul poem Vis, incomplet, nedefinitivat, cu unele variante [...]

Icoană și privaz

Poemul Icoană și privaz (1876) începe, jucăuș-simpatic, cu o recomandare vestimentară făcută iubitei: „De vrei ca toată lumea nebună să o faci,/ În catifea, copilă, în negru să te-mbraci”. [...]

Cu penetul ca sideful

Scurta poezie Cu penetul ca sideful, o improvizație din 1876, pare înregistrarea video-audio a unui fragment de noapte de numai câteva secunde. Ar fi bine să o citim de două ori. O dată ca să [...]

Zadarnic șterge vremea

O dragoste absolută ‒ într-o varianta calmă, neeruptivă ‒ găsim în Zadarnic șterge vremea (1876): „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme!/ În minte-mi eşti săpată ca-n marmura cea rece,/ [...]

Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci

O adorație mistică față de o femeie de o frumusețe nepământeană, o fericire fără margini trăită la cel mai neînsemnat semn de bunăvoință din partea ei ‒ așa este înțeleasă dragostea în multe [...]

Când te-am văzut, Verena…

Numeroase poeme ale lui Eminescu ar putea să poarte titlul Împotriva iubirii. În cuprinsul lor, poetul denunță vehement falsitatea iubirii, o acuză pe o femeie generică, idolatrizată în alte [...]

Femeia?… Măr de ceartă

Pe lista discursurilor acuzatoare ale lui Eminescu la adresa femeii trebuie inclus și poemul Femeia?… Măr de ceartă, din 1876. Nefiind definitivat, neavând acea autoritate pe care o asigură [...]

În liră-mi geme și suspin-un cânt

1876 este un an foarte productiv pentru poet, fapt surprinzător și greu de explicat: în acest an Eminescu, aflat la Iași, muncește din greu ca inspector școlar, trăiește momentul traumatizant al [...]

Cum negustorii din Constantinopol

În secolul XIX se obișnuia ca autorul să se adreseze din când în când direct cititorului, într-o notă introductivă a cărții sau la începutul unor capitole. (Formula avea să fie dezvoltată și [...]