CRONICA LITERARĂ

Diplomatice (I)

Pe ultima pagină a romanului Diplomat în Oropingo, chiar înainte de mulțumirile pe care Gabriel Gafița le aduce „unor oameni a căror părere a contat (…) în faza definitivării textului”, [...]

Amalgamarea realității

Leonid Dimov (1926-1987) a trăit în lumea comunistă fără să facă parte din ea. Ca un magician a uimit publicul, făcându-l să vadă vise, să le vadă aievea, în plină zi, apoi s-a înfăşurat în [...]

O veselie suspectă

Magda Isanos, născută în 1916, la Iaşi, în familia unor medici psihiatri, moare în 1944, la Bucureşti, din cauza unei boli de inimă. În momentul morţii este cunoscută ca autoarea unei singure [...]

O comedie a misterului

Poezia solemnă şi livrescă a lui Mihai Ursachi (1941−2004) a fost bine primită de critica literară, încă de la debutul autorului, în 1970, cu volumul Inel cu enigmă, deşi n-avea nici o legătură [...]

Spectacolul eului

Petre Pandrea a murit pe 8 iulie 1968, la 64 de ani. Pe atunci eu aveam 21 de ani, eram student la Facultatea de Limba şi Literatura Română din Bucureşti, şi mă aflam, cu mulţi dintre colegii [...]

Șarjarea disperării

Principala caracteristică a versurilor din volumele care l-au făcut pe Emil Botta cunoscut – Întunecatul April, 1937 şi Pe-o gură de rai, 1943 – este exuberanţa. Poetul vorbeşte mult despre [...]

Iradierea de fantastic

Ştefan Bănulescu (1926−1998) avea o înfăţişare enigmatică. Uscăţiv, pletos, îmbătrânit prematur, părea un indian din America, dintre aceia care în filmele de western stau jos lângă un foc şi [...]

Filosofie și literatură

Unii îl consideră un mare filosof, un Heidegger al românilor, care s-a străduit să redefinească raţiunea astfel încât să-i evidenţieze capacitatea de a participa la actul creaţiei. Alţii îl [...]

Strania vivacitate a unor inşi mortificaţi

Deși a trăit numai 50 de ani, între 1930 și 1980, Teodor Mazilu a reușit să impună un stil în proza satirică și în comedia de moravuri. Un stil constând în a-i face pe alții să râdă fără să râdă [...]

Shakespeareland (II)

Este știut că, în numeroase rânduri, analiza și interpretarea receptării unui autor pornesc de la un material mult mai consistent decât acela oferit de opera scriitorului. În cazul marilor [...]