CROCHIURI ISTORICE

24.04.2018

Citesc și scriu așa cum respir

Interviu cu Julia Kalman De ce scrii, Julia, sau, mai exact, de ce nu poți fără să scrii? Citesc și scriu așa cum respir, șterg și rescriu până când începe să-mi placă, apoi nu m-aș mai dezlipi [...]
27.03.2018

A merge până la capăt în scris, e ca și cum ai merge până la capăt în iubire

Într-o frază, Marcel Manea este… Un om care te îndeamnă să deschizi bine ochii şi să vezi frumuseţea acolo unde nu te aştepți să o găsești în mod natural. În cel mai nou roman al [...]
27.02.2018

E oare în firea omului să facă rău?

– A trecut mult de-atunci, nu știu cât îmi mai amintesc. Pe el mi-l amintesc, era frumos, era student, era elegant și îi plăcea teatrul. Și Baudelaire. Cred că era prin 2001 când s-a [...]
19.12.2017

„Aerul depărtării”

O polifonie luminoasă „Dumnezeu mi-a binecuvântat mâna dreaptă, dându-mi scrisul drept/ lacrimă/Nu pot să plâng/ Ochii mei și-au golit privirea de prea mult cer.” (Joc de doi) – cu acest poem [...]
21.11.2017

Trandafirii mei

El, cel galben, e Arles. L-am numit după camera artistului de acolo. Și înflorește în multe nuanțe de galben, de la citron până la orange. E cel mai modest, deși e cel mai bătrân. Nu și-a pierdut [...]
24.10.2017

Din viața principesei Elena

Carol, revenit în țară în vara anului 1930, devine  rege. Este în continuare alături de amanta sa, Elena Lupescu, și nici nu vrea să audă de o eventuală reconciliere cu fosta sa soție, principesa [...]
26.09.2017

Cum o fi cu dragostea la prima vedere?

„Și m-aș face nisip, și m-aș face apă…”, mi-a spus într-o zi. Eu râdeam ca un copil și întindeam brațele fericită către mare. Și alegeam după culori, bomboanele lucioase din cutiile [...]
25.07.2017

Fata în furou

Imobilul mansardat în care locuiam și aveam și atelierul era undeva pe Moșilor Vechi, iar noaptea, pe holurile întunecoase cu miros de mucegai, o fată firavă stătea ghemuita doar în furou și [...]
13.06.2017

Stradela Vântului

Să fi fost pe la amiază când am ajuns în oraș. Mă aștepta un fel de rudă mai îndepărtată, atât de îndepărtată, că nici eu, nici el – un tânăr slab și înalt, tot de vârsta mea – nu prea știam cum [...]
23.05.2017

În ritmul celei mai urâte fete

Să fi fost pe la ceasurile amiezii când am fost să o văd pe Crina. M-am așezat lângă ea și i-am admirat cusăturile. Crina, vecina mea din copilărie, se căsătorise de tânără, iar soțul ei era [...]