COPILĂRIA NOASTRĂ

Fiți cuminți întotdeauna

Noi suntem doi frați, în casă Și nu ne certăm deloc, Și suntem tăcuți la masă, Și cuminți în orice loc. Avem hamuri, cerc și minge, Când pe-afară ne jucăm, Iar când plouă, ori când ninge, [...]

De mine nu-și bate nimeni joc!

A fost odată un soldat priceput care se arăta foarte curajos și inimos în armata în care lucra. Dar la sfârșitul războiului îi dădură ca recompensă doar trei bani. – În curând veți vedea că [...]

Ah, bietul Crab!

A fost odată un tăietor de lemne care muncea din greu ca să-şi întreţină familia: tăia lemne sus la munte; apoi le transporta în oraş într-o căruţă veche, trasă de doi boi şi le vindea. Pe omul [...]

Cel mai grozav lucru

Demult, tare demult, tocmai în îndepărtata Chină, trăia un împărat nespus de bogat. Palatul lui, construit în întregime numai din porţelanuri fine, era considerat cel mai frumos din lume. Palatul [...]

Ce să fie? Nu-i nimic.

Peste fagi cu vârfuri sure A căzut amurgul rece. Înserarea mută trece Furișată prin pădure. Spre apus abia s-arată Printre crengi, întunecată, O văpaie de rubin… Din frunzișurile grele [...]

Noi să lucrăm, și ea să doarmă?!

Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte. O răzeșie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, [...]

Cum se topește o iubire

Erau odată douăzeci şi cinci de soldaţi de plumb şi toţi erau fraţi, fiindcă fuseseră făcuţi dintr-o lingură veche. Ţineau puşca în mână şi fruntea sus. Aveau o uniformă foarte frumoasă, roşie şi [...]

Un drag de copilaș

         A fost odată un împărat. El ajunsese la cărunteţe, şi nu se învrednicise a avea şi el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă şi el, ca toţi oamenii, măcar o [...]

Acesta-i băiatul!

O vreme, domnul Bumble îl trase pe Oliver după el, fără ca să-i dea nici cea mai mică atenție. Epitropul mergea foarte țanțoș, așa cum îi stă bine unui epitrop adevărat și, fiindcă vântul bătea [...]

O lume ca din basme

Cad din cer mărgăritare Pe oraşul adormit… Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră, Şi pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. [...]