Cum arăta, oare, Bucureștiul în anul de grație 1919, imediat după încheierea Primului Război Mondial? Sigur, avem suficiente documente care să ne furnizeze o imagine „oficială”, dar dincolo de asta parcă rămâne întotdeauna ceva nespus, nemărturisit…

De aceea, cartea apărută în 1919, Scene bucureștene, semnată de Vero, dăruiește cititorului o privire chiar „de la firul ierbii”, de pe străzile capitalei României Mari, din tramvai, de la teatru sau cinema, din Cișmigiu, de la Capșa și din multe alte locuri frecventate de oamenii acelor timpuri.

Volumul are semnificația unei bijuterii vechi, de familie, unele dintre strălucirile lui fiind perfect acordate și zilelor noastre.

Odilia Roșianu

Post-ul Cartea săptămânii: Scene bucureștene 1919 apare prima dată în Literatura de azi.

„Istorisirea noastră îi va avea ca protagonişti pe acei oameni care nu se plictiseau niciodată, fiindcă în fiecare zi aveau de înfruntat noi greutăţi, oameni obişnuiţi cu «incertitudinile vieţii», oameni care nu aveau planuri şi ambiţii, oameni care nu se puteau lăuda cu nimic şi care nu ar fi putut promite nimic nimănui, oameni care nu mai aveau nici demnitate, nici speranţă, oameni care‑şi pierduseră de mult respectul de sine şi care nu se temeau pentru viitorul lor, fiindcă nu aveau aşa ceva. Mulţi dintre ei erau nişte veşnici călători care colindau străzile fără a purta vreun bagaj – nu pentru că şi‑ar fi lăsat lucrurile personale undeva –, ci fiindcă nu mai aveau nimic. Singurele bagaje erau necazurile lor.”

– Dan Roșca

Post-ul Cartea săptămânii: Azilul de noapte apare prima dată în Literatura de azi.

Roman surprinzător și fascinant, recompensat cu Prix Femina des lycéens în 2023, Prix France-Québec, Prix des Cinq Continents de la Francophonie și Prix des Libraires în 2024, Ce știu despre tine proiectează cu delicatețe, subtilitate și sensibilitate portretul unei familii sfâșiate și al unei societăți în plină transformare.

(editorii)

Post-ul Cartea săptămânii: Ce știu despre tine apare prima dată în Literatura de azi.

„Mi-am trăit viața aproape egal între două lumi atât de diferite încât amintirile si visele mele s-au împerecheat bizar între ele. Acum, când îmbătrânesc și scriu toate acestea, nici nu mai știu exact care bucată din mine e made in America și care s-a născut în România. Sunt făcută dintr-un aluat straniu pe care l-am stăpânit cu greu de multe ori.”

(fragment din roman)

Post-ul Cartea săptămânii: O femeie norocoasă apare prima dată în Literatura de azi.

Mircea Damian, scriitor aprig, gazetar nemilos și, nu în ultimul rând, luptător în slujba adevărului, a iubit Bucureștiul. Din acest mare amor s-a născut cartea București, publicată pentru prima oară în anul 1935, la Fundația pentru Literatură și Artă „Carol II”. Și de-atunci s-a așternut tăcerea peste povestea interbelică zugrăvită de un autor ager și atent, cu un neobișnuit umor.

Editura Vremea o dăruiește acum tuturor celor care iubesc acest oraș cuceritor, plin de defecte și calități. Sunteți invitați la o plimbare plină de peripeții, povești, oameni cunoscuți sau diverși anonimi. Fie că e vorba despre Parcul Carol, Cișmigiu, Calea Victoriei, Halele Centrale, Gara de Nord, florărese, olteni cu cobilițe, târgul La Moși, Săptămâna Cărții sau cenaclul lui Lovinescu, cititorul se bucură, în persoana lui Mircea Damian, de un ghid informat, critic și îndrăgostit, în egală măsură.

Odilia Roșianu

Post-ul Cartea săptămânii: București 1935 apare prima dată în Literatura de azi.

„Dintre cele douăsprezece milioane de băieți crescuți de mame singure în SUA, doar unul este destinat să salveze (poate) lumea. Numele lui este David. Este un filosof blând și un suflet grijuliu, care meditează asupra timpului și vindecă prin povești. El trăiește în romanul lui Carmen, Dincolo, și va trăi în cititorii ei.”

Andrei Codrescu

Post-ul Cartea săptămânii: Dincolo apare prima dată în Literatura de azi.

Alternând scriitura realistă cu cea onirică, ambele foarte atent conduse, pendulând între prezentul vieții protagonistului și rememorările unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, romanul lui Allex Trușcă – Serpentine – induce senzația unei călătorii existențiale pe un drum sinuos, marcat de traumă, vinovăție și migrație forțată. Până la un punct, ar fi putut fi citit ca un Bildungsroman, dar nu asistăm la o reală devenire a personajului central, Adrian, ci, mai degrabă, la o mișcare șerpuitoare a destinului, punctată de întorsăturile geografice și mentale ale exilului și de imposibilitatea de a evada din bucla fără de sfârșit a traumelor transgeneraționale. Construcția narativă urmărește fluxurile memoriei, niciodată liniare, și se înalță pe un eșafodaj de asocieri, digresiuni, reveniri și paralelisme, sugerând în final că deplasarea sub semnul traumei nu se produce înainte, ci este amprentată de revenirea la locul originar al durerii. Plecarea, fuga, îndepărtarea nu oferă o soluție autentică, personajul rămânând captiv în cercurile concentrice ale amintirii și ale bolii, iar reîntoarcerea nu vindecă, ci adâncește rana.

Cristina Bogdan

Post-ul Cartea săptămânii: Serpentine apare prima dată în Literatura de azi.

O carte polifonică, într-o succesiune de personaje memorabile, episoade și detalii de viață cotidiană, iubiri mici și mari, pe lângă șapte povestiri cu tentă angeologică, a căror legătură cu partea autobiografică devine limpede privind volumul ca pe un întreg – ele distilează experiențele și reflecțiile autoarei.

(editorii)

Post-ul Cartea săptămânii: Adevăratul meu nume apare prima dată în Literatura de azi.

Cartea Nadiei, Scrisori către o tânără gimnastă, reapare la Humanitas când se împlinesc cincizeci de ani de la Jocurile Olimpice de la Montréal. Este o ediţie nouă, îmbogăţită, gata să onoreze cum se cuvine momentul aniversar. O ediţie în care îmi permit să reiau câteva cuvinte scrise pe coperta primei ediţii: „Nadia le spune celor care vor s-o audă că nu s-a născut prinţesă, nu și-a uitat trecutul și nu și-a șters prietenii din agendă. Totodată, ea scrie o serie de minieseuri care pot să pară reţete ale succesului, dar nu sunt. Rostul lor e să le deschidă ochii candizilor care nu știu că gramul de aur înseamnă un litru de sudoare. Și să-i invite la cumpătare pe toţi cei care văd în marii sportivi niște aspiratoare de privilegii și nimic mai mult”.

Radu Paraschivescu

Post-ul Cartea săptămânii: Scrisori către o tânără gimnastă apare prima dată în Literatura de azi.

Destui oameni cu care am vorbit par surprinși să afle că inteligența artificială are o istorie. Dar, da, ea nu a apărut acum câțiva ani „din pământ, din iarbă verde”, ci este rodul a cel puțin câtorva decenii de speculații filosofice, de eforturi științifice și inginerești. Decenii populate de diverși oameni care au îndrăznit să se întrebe ce este, de fapt, inteligența și cum am putea-o simula sau chiar crea din materie artificială.

Cartea pe care o aveți în față, scrisă de britanicul Toby Walsh, profesor de informatică la Universitatea New South Wales, Australia, își propune să popularizeze toate aceste fapte (…), povestind despre o serie de succese mai mult sau mai puțin faimoase, despre o sumedenie de idei filosofice, matematice sau tehnice și, mai ales, despre mulți oameni interesanți care au dus vieți de-a dreptul captivante.

– Andrei Sipoș

Post-ul Cartea săptămânii: Cea mai scurtă istorie a inteligenței artificiale apare prima dată în Literatura de azi.