BLISTER

elemente sensibile

mă trezesc ca Jeni Acterian în camera mea vorbind cu Emil Cioran, prietenul meu prin scrisori. îi spun că lumina cade pe foaia romanului la care lucrez, îi trimit un fragment spune, bine, dar ai [...]

însorit

primăvara înveselește inima crocodilului de pe punga de biscuiți înaintăm ca varga pe culmi adie vântul ca posibila însorire cu soarele deasupra mea sunt în stare să răsuflu ușurată s-a mai dus [...]

bat la ușa care arată ca o prescripție medicală

Dumnezeu mă invită la masă cobor în mine ca-n subteranele unui abis poate că aici e punctul final unde ajungem toți liane care se întind în inima mea ca un apartament cu patru camere nelocuit gol [...]

seara prin noroi

între lună și intimidare caut un leagăn cald senzația că aș fi putut fi cerul îndepărtat marea ca florile albastre pe munte ca cineva care imită pe altcineva să creeze ceva frumos pentru tine ca [...]

m-am plimbat toată ziua prin adăpostul câinilor

undeva în zare dispărea o pasăre mică și zurlie defineam frumusețea prin starea mea trăiam în pace cu blănoșii aproape că nu știam ce e un om până când unul m-a împușcat în picior unul m-a [...]

toamnă îmbrăcată în iarnă

gloanțele se desprind de pe crengi frunzele devin covoare și pajiști visate ajung la Cernăuți în cartierul adăposturilor pentru câini și văd oameni în locul câinilor am văzut câini în locul [...]

liniștea din adăpostul câinilor

incineram versete. era seară și ne era frig ca în Ivano-Frankivsk – trenul hurducăia liniștea de după țipete când unul cădea mă-nfiora. plângeam fulgi peste Nipru mă-ncălzeam la gura focului pipa [...]

lumea mea

flancată acum când mi se amintește foamea din țara uitată a umbrelor terenuri emancipate aride ferestre închizându-se spre lumea vidrelor lumea mea care nu folosește nimănui pentru că n-am [...]

clone

fiecare pas pe teren minat ca pașii pe molii aripi în deșert ca uitarea cappuccino în pahare sau poate noaptea sporim viața în reverii imaginez teroarea ca pe lagărul disprețului dacă ar veni [...]

scene debitate

dă-ne memorie doar să știm ce să facem cu ea dă-ne dragoste doar să știm unde să o investim dă-ne speranță doar să știm să o ținem dă-ne poezia poezia e casa mea scene debitate nocturn.