obosit mă târâi
și-ncet mă apropii de
locul obârșiei
să fie așa?
nu știu
eu doar mă-mping încolo
încoace
e-un du-te vino
mai alert
tot mai alert
și dintr-o dată te oprești
să savurezi
totul: fiecare adiere
fiecare om ce trece
îl analizez de sus până jos
de oriunde
merg mai departe și-mi
caut de treabă
merg încet, ușor
savurând în tihnă clipa
care clipă?
Indiferent de vremuri orice
numai clipa de pe urmă nu.

Post-ul Mersul pleoapelor apare prima dată în Literatura de azi.

mergi și mă caută
merg și mă liniștesc
în coasta ta niciodată
nu mă vei simți
mă strecor mereu în
spatele oricărei subtilități
pe rând m-apropii de tine și speed
ca o săgeată
mă reped…
te pup

Post-ul eu sau cel ce te privea apare prima dată în Literatura de azi.

e dimineața corbilor…

Cu sutele s-adună de parcă-i
un festin
prin preajmă niciun porumbel
doar doi acolo sub
brâul bine așezat al clopotniței
pare că se-nghesuie de frig
de ploaie
de ceața ce-atârnă peste
pleoapele copacilor

e-amenințarea strigătului ascuțit
și violent…
e dimineața corbilor

Ridic ochii deși-s cu privirea spre locul de sfințenie
ochii mi-s tot țintă la arborii cei nălțători
și plini de corbii dimineții

e-a lor pribegeală, e-a lor brambureală
e dimineața corbilor

Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori
să pășesc pe trotuarul umed
și corbii deasupră-mi
cu sutele
și cu-o oarecare frică-n sân
mă reped spre destinație
în spatele meu m-alungă
cu vocea lor inconfundabilă

și mă târâi chinuit căci
e dimineața corbilor

Frigul a spart cuibul de porumbei
ce dansau odinioar ici colo
și i-a adus cu sutele
captivând alaiul tot
de arbori

e dominația….
e dimineața corbilor

M-apropii de Tine cu pace
m-așez pe genunchii-mi ne-atinși
de praful și pietrele ce sacrificau
cândva ale tale pofte netrebnice

nu-mi pasă de tine corbule
e-alaiul dimineții cu-ndurare
și înc-aștept –
dimineața corbilor.

Post-ul Dimineața corbilor apare prima dată în Literatura de azi.

…………………………………………

din interiorul muntelui
șerpuind se întrevede un fir subțire
subtil liniștit dar sigur
pe-al său traseu
muntele el însuși de nedoborât

iar firul nu-l simte nici măcar
de l-ar gâdili puțin
e firul imunității
greu de obținut…

muntele crapă de
creșterea la infinit a cordonului
de neoprit al imunului substrat
ca o cracă fragilă se vede
deja
printre crăpăturile muntelui

mă simt în muntele
mic de ieri
mare de azi
ce mă sufocă de fiecare
fir al imunității
ireversibile

parcă am mai mușcat
o gură din aerul irespirabil
al muntelui-viață
parcă-s mai copt acum
dar doar pe-o parte
așteaptă să se-nvârtă planetele
și-atunci te vei coace și
pe cealaltă parte

când? nu știu
cert este că încet încet
m-alunec pe panta cea vie
a monstruosului destin
mă strâng blugii
cei negri
și-mi place să beau cafeaua tot acolo pe scări
între cele două blocuri-turn.
Happy birthday cu happy end!

Post-ul Imunitate apare prima dată în Literatura de azi.

ca să mai văd un’ alta

pe la anticariatul de prin zona Artelor

un centru frumi rău

ce-mi inspiră tot timpul

acea energie de care am nevoie

mereu și mereu același sentiment puternic

de vitalitate interioară

mă contopesc cu locul

e-aproape, sunt aproape de Liceul de Arte

și mă inspiră indiferent ce preocupare aș avea

m-am pornit la drum fără cafea

pe parcurs am luat-o

nu era chiar așa bună

dar conta Cafeaua

s-a răcit intre timp

mi-au înlemnit tâmplele și

m-am gonit mai repede către

anticariatul din zona Artelor

ploua ușor a Bacovia

mă grăbii s-ajung și paltonul mă proteja

jeanșii cei strâmți negri rău

mă rupeau/contopeau de energie

și uite-așa mi-am luat două istorii literare mari

culmea, mi-au încăput în rucsacul bine securizat

am plecat spre papa

căci îmi era „foame”

adio, frumosul meu loc și

Centru al Artelor…!

Post-ul Într-o zi apare prima dată în Literatura de azi.

Coboară-n șir iar porumbeii
de parcă sunt chemați la
la un festin;
e liniște, se cântă,
se slăvește, se laudă
e bucurie deplină –
e timp de sacrificiu
fără de sânge.

În liniștea dimineții
abia ieșită
dintre ceruri
doar glasul ascuțit al
diaconului și zbuciumul
sufletului-ființă
se-agață de aripile unui porumbel
căci el, ei mai duc nădejdea
către tine, Doamne!

Aripile albului porumbel
se zbat în aer plutind a libertate;
a rânduială sacră
iar vocea neostenită și profundă
a arhiereului ne-ndeamnă către Mulțumire!

Coboară și se-nalță porumbeii
Coboară și se-nalță speranțe
Cu rugile mereu spre pace…

Post-ul Aripi apare prima dată în Literatura de azi.

cad timide pe asfaltul violent

de fierbinte și aspru

le poți număra

cum numeri puținii verzișorii

mototoliți în portofelul atins de vremuri

cad primele frunze de august

și parcă mă-ntristează

dar merg mai departe

și spun uite acolo două

lângă trotuar altele două

în aer plutesc purtate

de vântul cel cald alte și alte

frunze

dar nu vă panicați, e abia august

da da nu vă panicați

sunt câteva frunze care

ar deranja sentimentul

de stabilitate al anotimpului

iar pe de altă parte avantajul ar fi că

ele frunzele nu fac altceva decât să

completeze cu plenitudine

cadrul peisagistic al campusului

ei da al campusului universitar

căci mă plimbam alene pe trotuar

mergând spre bibliotecă

nu intru în alte povești

atât doar că mi-au atras atenția

aceste câteva frunze

căzând pe caldarâm

să cadă să cadă să cadă

plutind printre copaci

frunzelor, ce vă grăbiți așa

nu aveți altceva de făcut

Post-ul primele frunze cad în august apare prima dată în Literatura de azi.

cu aceleași îmi scriu partitura

cu ele și cu glasul, un cânt

de dor, de veselie, de tot ce vrei.

Cuvintele dezleagă și leagă mesajul literar;

cu clapele dezleagă și leagă mesajul muzical

cu clapele mă-nalță și m-aduce

mai aproape de tine…

scriind, cântând

mă joc pe-al tău corason

Cu degetele tale subțiri

bați la pian Simfonia 40 di M

Cu degetele mele mari și,

neiertătoare bat la tastatură

fantasticele povești

Cu ochii mă privești

Cu inima ne dorim.

Dar cu aceleași degete: pictăm, scriem și cântăm

Post-ul Scriind, cântând apare prima dată în Literatura de azi.

eram picăturile controlate de tot ce mai contează

Post-ul Picături apare prima dată în Literatura de azi.

mă-ntorc la tine și-mi strigi

delicat numele

pe buze…

șoaptele-s reci

lacrimile te-ar inunda

de-aș plânge-un minut

și-aștept să mă chemi

mereu, iar și iar.

Te chem, mă chemi…

un strigăt nu-mi e de-ajuns

doar privirea mă pierde

în valuri

în valuri ce mă rătăcesc

privirea mereu țintită

mă umple de-al tău farmec

dorul nu-mi încape

mă sfâșii de lamentarea-ți

și-aștept să mă chemi!

Post-ul Mă chemi… apare prima dată în Literatura de azi.