Mariana Rogoz Stratulat
05.05.2021
Lumina a-nflorit…
Biserica e azi în sărbătoare, întreaga zare e un paradis… roiuri de fluturi învață să zboare, porțile cerului larg s-au deschis… Alungăm tristețea ce ne soarbe, în ochii noștri lumina [...]
28.04.2021
Denii
Un clopot se aude-n seară… Miroase a viață și a ceară. E primăvară sfântă, iară. Șoptim sfios o rugăciune; lumina tainic înflorește – o veșnică, mare minune. Prin ramuri liniștea [...]
21.04.2021
Se rotește timpul…
Se rotește timpul în gând mistuitor și greu… Cine sunt eu? Strămoșii mulți trăiesc în mine, întreg misterul -tăcerea, lutul, cerul… Luna coboară, în noaptea albă, goală, s-adune [...]
14.04.2021
În zori
Ascult tăcerea, apoi întunericul reflectându-se în oglinda magică de dincolo de margine. Îți simt mâinile atingându-mi cu tandrețe trecutul și țărmul alb. Te iubesc până dincolo de valuri, până [...]
07.04.2021
Am crezut
Am crezut în Iubire, în Tine, în Cuvânt, în taina Vieții și a Morții, în nesfârșirea Clipei, în care ne-am ascuns de lume, de veșnicia din oglinzi… Am crezut în Iubire, în Cer și în Pământ, [...]
31.03.2021
Un alt fel de ceai
Sorb din ceașca rubinie amintiri cu ploi și jucării de pluș. Te descopăr pictând poeme și dirijând peștii din lacul de smarald spre templul Afroditei. Ai gândurile înflorite și visele aprind [...]
24.03.2021
Transparențe
Timp suspendat în ceasul din oglindă și în tăcerea morții șerpuindă… Din galaxii am apărut, dintr-o poveste, cu lacrimi de lumină și-ntuneric, să fiu o slovă sau o rună, neînțeleasă, [...]
17.03.2021
Un joc meschin
În podul casei m-ascundeam cândva și ghemuită lâng-un ceas stricat, silabiseam psalmii cu ploaia, ce se năruia peste zădărnicia așteptărilor și nerăbdarea mea. O altă lume împleteam din risipiri [...]
10.03.2021
Zbor efemer
Un fluture, culoare efemeră, un zbor de-o clipă peste mâna ta, lumină distilată, care crește-n mine, să te cuprindă, dor cu dor, până la contopirea contururilor, într-o îmbrățișare infinită, ca [...]
03.03.2021
Culorile
Culorile se-amestecă, se-aleargă pe sub poduri și troițe, se-ncruntă câteodată, când apa plânge cerul, când zilele sfârșesc în dor de ametist. Adeseori zâmbesc și-și tremură lumina, când zorii [...]
