Mariana Rogoz Stratulat

31.03.2017

De-aş putea…

Te-am auzit venind şi-am alergat să-ţi sărut ochii. Erau trişti şi fără culoare. De-aş putea să rup o bucată de cer să ţi-o aşez sub pleoape… De-aş putea să strivesc în palme bulgări de [...]
23.03.2017

Dansezi?

Vino, să ne îmbrăţişăm clipele şi setea, şi singurătatea, să numărăm paşii – puncte sângerânde pe albul zăpezii – să plutim în neobişnuitul firesc al zborului deplin… Vino, e dansul lacrimilor [...]
14.03.2017

Sentiment ciudat

Uneori am sentimentul că am murit, că mă preling printr-o spirală… Ameţesc, vreau să mă sprijin de un copac, de un zid, de o literă… de ceva. Dar toate lipsesc. Mă târăsc prin sala [...]
05.03.2017

Uneori… plâng…

Astăzi vreau să plâng pentru iarba strivită de picior, pentru lacrima din zăpada mieilor, pentru peştii tăcuţi şi apa adâncă, pentru aer şi foc şi lumina din stâncă, pentru oameni şi stele, [...]
22.02.2017

Cine sunt eu? Cine eşti tu?

Te cauţi şi mă găseşti în pasul căprioarei spre izvor, în liniştea adâncă din umbra clipelor, în timpul tolănit la porţile luminii, în zborul alb, cu doruri, ţâşnit din ciutura fântânii… Mă [...]
12.02.2017

Iubeşte-mă-n octombrie!

Iubeşte-mă-n octombrie cu fiecare strop de noapte ce coboară peste zi, cu fiecare frunză ruginită ce-şi doarme fericirea de o clipă… Iubeşte-mă cu patimă, cu dor, cu nori învălmăşiţi în [...]
03.02.2017

Câteodată…

Câteodată ne întoarcem în copilărie. Îmbrățișăm orele, minutele, păpușile, culorile… Cu capul în poala mamei visăm, zburăm peste pădurea de argint, dansăm valsul Cenușăresei, ascultăm [...]
27.01.2017

Nocturnă

Coboară luna în odaie, în noaptea  neagră, de catran… Se ţin de mână ploile şi norii… Oftatul rece îmi bate-n geam… O cucuvaie cântă miezul nopţii… Îmi mor copacii – [...]
20.01.2017

Incertitudine

Plouă cu îngeri în galaxia albastră. Soarele a-ngheţat. E-un punct pe fereastră. Puncte sunt ochii şi rădăcinile toate, oamenii curg – râuri de ore – în noapte. Ninge cu iarbă pe [...]
13.01.2017

Creanga de finic

Du-mă în taina primului cuvânt unde Nimicul țese liniștea luminii să-mi limpezesc povestea condurilor vrăjiți, să port pe brațe tăcerea pelerinilor pierduți pe-ntortocheri de viață mergând spre [...]