Mariana Rogoz Stratulat

27.12.2016

Seară de iarnă

A venit iarna… Ce anotimp banal! Ninge cu fulgi din ăia mari, evadați dintr-o poveste cu vânători și urși polari, cu elfi luminoși și vikingi barbari. Stau cuminte la masa umbrelor și țes [...]
20.12.2016

Despărţire

M-am prefăcut în apă vie să-ţi astâmpăr arşiţa buzelor – rece agonie. M-am prefăcut în picături de rouă să-ţi sărut urmele paşilor sub lună nouă… Eram în fiecare anotimp: ochii din cer [...]
12.12.2016

Metamorfoză

Mă-nchid într-o piatră cu ochi de topaz să scriu o scrisoare pe ani şi obraz. Cuvântul îmi geme posac, vineţiu, timpul vibrează în noapte, târziu. Un urs mă vrăjeşte, mă-ndeamnă să zbor, să fiu [...]
02.12.2016

Am visat oglinzi…

Orice apropiere de oglinda din camera mamei este un pas în trecut, este o amintire ce-și schimbă mereu chipul, semănând cu visul din ou, ce se repetă în nopțile cu lună plină. Orice apropiere de [...]
22.11.2016

Ireal

Mi-aş colora iubirea cu Marea Roşie dar Moise m-ar închide în adâncul ei şi aş deveni stropi roşii dintr-un nor roşu ce va scălda Pământul cu o ploaie roşie. M-aş adăposti în Marea Moartă, dar [...]
23.10.2016

Întâlnire

Bărbatul vine ca o boare spre casa cu cercei la uşă… Femeia îl aşteaptă-n prag cu iasomie-n sân… Se ţin de mână, de-o aripă, plutesc deasupra orelor, îşi spun pe nume, se sărută în [...]
05.10.2016

Poveste

Bărbatul trăia prin iubirea femeii cu ochi de măsline… O îmbrăţişa cu lumina orelor, o săruta cu liniştea secundelor, îi colora viaţa cu zvâcnirea focului, cu murmurul apelor, cu şoaptele [...]
25.09.2016

Zbor

Voi zbura în nopţile cu lună cântând, descântând – un ultim cuvânt. Lumină îţi sunt, tăcere şi piatră, ninsoare, copac în oglindă, hieroglifă, flacări în apă, pământ…   din vol. [...]
20.09.2016

Promisiune

De astăzi voi vorbi în pete de culoare. Voi scoate jivinele din scorburi şi le voi lega la colţul străzii să-şi cerşească pâinea cea de toate zilele. De mâine voi şterge urmele păcatului de a fi [...]
17.09.2016

Risipă

În mine plâng copiii preschimbaţi în iarbă, jelesc bătrânii obosiţi de frig… Pendula dă din coadă şi nechează că-i este foame de lumină, că-i este sete de-amintiri… Am risipit atâtea [...]