Post-ul Dorul pentru odor apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul Colindătorii de Crăciun apare prima dată în Literatura de azi.

Cu Sânziene revine

La ziua ce-i Cap de Vară;

Amintind triste destine.

Vântoase-n chip de fecioară

Coboară din cerul deschis,

Când e solstițiu de vară;

Cu spirit de iubire-ncins.

Fecioare neprihănite

De dragoste omenească,

Cu alai vin despletite;

Din lume nepământească.

Cu priviri scânteietoare

Duc în dansuri de șoimane,

Dor de-a dragostei chemare

Pentru destine umane.

Spirite neîmplinite,

Vor ca-n legende eterne,

O dată de-a fi iubite;

În noaptea de Sânziene.

Pe creștet purtând cunună

De dor ce arde mocnit,

Cântă pe-a vântului strună

Pentru fecior îndrăgostit.

Pe cât sunt de grațioase

Și vrăjesc prin aparență,

În fapte-s malițioase,

Spre a vieții penitență.

Cu duh din chipul împietrit

De un destin necruțător,

Pe fecior îl lasă pocit

Și fără noroc în amor.

Soarele în chip de june

Pe cer, la amiază stă-n loc;

Fete și feciori s-adune,

Să-nceapă al dragostei joc.

Se-aprind sentimente de dor

În inimile fetelor

Care așteaptă în pridvor

Pe cel mai pătimaș fecior.

Cine-și alege Drăgaică,

S-o iubească viața-ntreagă,

Casă bună o să facă

Cu-a lui Sânziană dragă.

Cap de Vară cu Drăgaice

Vine-n veri, de Sânziene,

Când grâul în spic se coace

Și iubirea-n Cosânzene.

Sursa foto: img.garbo.ro

Post-ul Legendarele Sânziene apare prima dată în Literatura de azi.

Așteptând sub bătrân tei,

Făt-Frumos cu tandre șoapte,

Pe-ale timpului alei.

Pe Veronica o cheamă

În al cuibului amor,

Când noaptea strecoară-n geană,

Vis din basm nemuritor.

Dorul căutând iubire,

Îl vântură vântu-n veac,

Pe-a zării nemărginire

Să unească dor cu drag.

Dar eroii din poveste

Rătăcesc prin Rai de sfinți,

Când Luceafărul privește

Cu ochii de dor aprinși.

Roua gândurilor mele

Se strecoară din priviri,

Când plouă cu praf de stele

În jurnal de amintiri.

Sursa foto: armoniiculturale.ro

Post-ul Cu dor de Eminescu apare prima dată în Literatura de azi.

Când un bolnav în clinică a intrat,

Iar viață de competența sa ține

În act medical cu suflet devotat.

Datorie pe deplin a-și face,

Cu riscul vieții pleacă-n misiune.

Neștiind când se va mai întoarce,

Pentru izbândă spune rugăciune.

Cu iubire pe copii sărută

Și le oferă exemplul personal.

Dar uneori, soarta e prea crudă,

Cand prematur vine al vieții final.

Pe frontul dintre viață și moarte,

Ca soldatul căzând la datorie,

Salvatorul vieții are parte

De glorie ce ade în făclie.

În orice zi, fără încetare,

Medicina e militărească.

Șansa vieții e triumfătoare

Doar pentru mulțumirea sufletească.

La conștiință de neam fac apel,

Frați de cruce să fie umanitari.

Iar pentru sacrificiu-n nobil țel,

De-a omagia eroii sanitari.

În memoria victimelor din echipajul elicopterului SMURD,

prăbușit în Republica Moldova, la 2.06.2016.

Memorie veșnică!

Foto: Andi Spot

Post-ul Lumină pentru eroii sanitari apare prima dată în Literatura de azi.

Fără griji fără suspine?

Părinții din veșnicie

Purtau grija mea de mâine!

Unde-ai dus vraja visării

Cu Zmei, Feți și Cosânzene?

Ce veneau pe-albastrul zării,

Precum visul printre gene!

Unde mi-ai lăsat florile

Ce din câmp coseam pe ie?

Azi cos lacrimi în mărgele

De scaieți și păpădie!

Coseam ie cu altiță,

Când eram copil de școală,

Ca să primesc cununiță

De merit, cu multă fală.

Unde ești, copilărie?

Să-mi împrospătezi speranță!

Că-ți duc doru-n poezie,

O zi mai revino-n viață!

Dă-mi inocentul tău veșmânt,

Să-ți duc nemurirea-n vreme,

Când plouă dorul în cuvânt

Și gânduri ning în poeme!

Post-ul Unde ești, copilărie? apare prima dată în Literatura de azi.

În vechiul Erusalim,

Împăratul evreilor

A permis păcat meschin.

A uneltit împotriva

Lui Iisus din Nazaret,

Și-n sărbătoare festivă

L-a răstignit pe „Profet”.

Apostolii s-au îngrozit

De teama răzbunării.

Și rând pe rând l-au părăsit,

Pe Domnul creștinării.

Cum Iisus a proorocit

La Cina Cea de Taină,

De la un apostol iubit,

Sărut i-a fost prigoană.

Petru, mai mare-n apostoli,

De Iisus s-a lepădat.

Când cocoșul, până în zori,

A treia oară a cântat.

Apoi apostolul Iuda,

De frați creștini detașat,

Prin fățărnicie crudă,

Pentru arginți l-a trădat.

În zi de Miercurea Mare,

De șarpe-n suflet mușcat,

Trădare a pus la cale,

Domnului, Nou Împărat.

Mare discipol devotat,

Mai credincios dintre toți,

Cu sărut l-a întâmpinat,

Pe Iisus predând la gărzi.

Până joi de dimineață,

,,Mielul” a fost gata prins,

De-a fi lichidat din viață,

Cum sfârșit i-a fost prezis.

Samsarii din acea vreme,

Fără să chibzuiască,

Și-au dus sufletu-n blesteme,

Zicând: „Să-l răstignească!”

Dintr-un lemn i-au făcut cruce

Și de spate l-au legat,

Pe Golgota să își urce

crucea, ca un condamnat.

Iar pe Dealul Căpățânii,

Răstignit între tâlhari,

L-au batjocorit „stăpânii”

De trădători mercenari.

Chinuit în răstignire,

Coroană de spini i-au pus,

Să-i mărească pătimire,

Împăratului Iisus.

Cu piroane în picioare

Și în mâini, așijderea,

Se-ntuneca glob de soare.

Să nu-i vadă durerea.

Curgeau lacrimile Maicii

De-a Fiului durere,

Udând rădăcina crucii

Și cerând îndurare.

De gărzi împărătești păzit,

Până și-a dat duh de viață.

Într-un giulgi alb l-au învelit,

Cu mulți străjeri de față.

L-au pus într-o criptă de morți

Și i-au pus pază bună,

Să nu deruteze pe toți,

Rătăcirea din urmă.

Dar paznicii când au văzut

Mormântul gol, au strigat,

Cât puterile i-au ținut:

„Vai, Hristos a înviat!”.

…………………………………….

Iuda, de ciudă c-a trădat,

Arginții i-a aruncat

Sub creangă de copac uscat,

De care s-a spânzurat.

De Iuda și-a lui ispravă,

Mai mulți înțelepți au spus,

Că nu-i faptă mai mârșavă

Ca trădarea lui Iisus.

Iuda, trădător a murit.

Dar trădarea a rămas

Și Pământul a-mpânzit,

Să crească-n suflet trufaș.

*Din anuarul „Tradiții creștine și ritualuri populare românești”

Post-ul Patimile lui Iisus apare prima dată în Literatura de azi.

Dintr-o sacră rânduială,

Floriile sunt cunună

La Sărbătoare Pascală.

Iisus, Cerescul Împărat,

A fost cu ramuri de măslin,

De credincioși întâmpinat

În Templul din Erusalim.

Crengi din sălcii înverzite,

Dar și flori de primăvară,

În biserici sunt sfințite,

Din credință milenară.

La icoană se păstrează,

În casa credinciosului,

Că Dumnezeu o veghează

Pe tot parcursul anului.

Monumente și morminte,

De cei dragi se-mpodobesc

Cu rămurele sfințite,

Cinstind pe cei ce „odihnesc”.

Când potop se dezlănțuie

Și o furtună stârnește,

Se ard frunze de salcie;

Iar ploaia se domolește.

Pe secetă sau furtună,

Salcia-și înclină ramuri,

Lăcrimând la rădăcină.

Ca-n legenda unor vremuri.

Cu a credinței menire,

În rămurele  sfințite

E harul de lecuire

Pentru suflet, trup și minte.

Despre salcie se spune,

Că pod din crengi arcuite

S-a făcut, ca prin minune,

Fecioarei Neprihănite.

Maicii Sfinte, lacrimi ștergea

Cu crengile mlădioase.

Că de durere își  plângea

Fiul, când Iuda-l trădase.

În ceremonial ludic,

Fete merg cu Lăzărică.

În colind cheamă logodnic,

Viitoarea miresică.

Creștini cu nume de floare,

Reînnoind tradiție,

Fac cinste de sărbătoare,

Bine prin an să le fie.

Postul se mai îndulcește

La această sărbătoare,

Prin dezlegare la pește,

Ultima din postul mare.

Floriile-i sărbătoarea

Ce precede pătimire,

Prin moartea și învierea

Lui Hristos, spre mântuire.

Celebrată-i renaștere,

Cu viață nouă-n muguri noi.

Iar credința-n Înviere

E Calea-n viața de apoi.

Între mit și rațiune

E neclintită credință,

Ce-n ritualuri creștine

Pune har și iscusință.

Post-ul Tradiții și ritualuri de Florii apare prima dată în Literatura de azi.

Vine-n vatră strămoșească,

La omul cu suflet mare,

Când sunt Sărbători Pascale.

Casa-i bine să sclipească.

Oameni să se primenească.

Sufletul să-şi purifice

Pentru jertfa de pe cruce.

Că nu ştii al vieţii final,

Respectă străvechi ritual!

Ouă în roşu să vopseşti

Și-n straie noi să te găteşti!

Să poţi cina de sărbători,

Precum Iisus cu Apostoli!

Iar prin tradiții creştineşti,

Pentru cei morți să împărțești!

Ca un trecător prin lume,

Săvârşeşte fapte bune!

De Paşte, odată în an,

Să-l omenești pe cel sărman!

Când săvârșești fapte bune,

Să te-nalți prin rugăciune

Și în rânduieli creştineşti,

Pe Domnul Hristos să-l cinstești!

Iar când vine Joia Mare,

Să speli copii pe picioare!

Le șterge și le sărută,

Ca în tradiție sfântă!

Postul din Vinerea Mare,

Fără apă sau mâncare,

Îți purifică sufletul

Și îți înalță spiritul.

Sămânţa nu-i semănată,

Nici pâinea nu-i frământată.

Că aluatul nu va creşte,

Iar sămânţa nu-ncolţeşte.

Orice zi din Postul Mare

Este purificatoare,

Că de ții post, ești norocos

Și-n Rai te primește Hristos.

La Înviere te-nchină,

Ia Lumină din Lumină!

Ca ofrandă sufletească,

Să mănânci sfinţită pască!

Rugându-te la Dumnezeu,

Alungi gând rău și păcat greu.

Să nu ajungă în infern,

Sufletul pentru timp etern!

Comoară în altă lume

Îţi vor fi faptele bune!

Din ce, omu-agonisește,

Sufletul nu-i moștenește!

Lumii lasă moştenire,

A tradiției cinstire

În ritual de creștin bun,

De la An’ Nou pân’ la Crăciun!

Eu, ca pelerin prin vreme,

Las tradiții în poeme,

Moștenire de la străbuni,

Să facă oamenii mai buni!

*Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești”

Post-ul Tradiții de Sărbători Pascale apare prima dată în Literatura de azi.

Și în lut ascunde cerul de sub pleoape,

Să nu poată ieși din veșnică noapte,

Stea ce arde-n a poeziei candoare.

De ploaia ce duce regrete pe ape,

Tristețea din ochi se scurge în izvoare,

Când dor și iubire-n veșnicii de soare,

Adulmecă muză-n nerostite șoapte.

Cu rugă-nălțată, poet să se nască,

Pe irișii din ochi scriu, spre neuitare,

Omagiu de breaslă scriitoricească.

Pe versuri, cu-a gândului îngemănare,

Suflet îngenunchează, să prețuiască

Spiritul poetic ce în veci nu moare.

La doi ani de la trecere în veșnicie:

Fie-i memoria păstrată!

(sursa foto de pe mauricemunteanu.ro)

Post-ul SONET IN MEMORIAM, NINA CASSIAN apare prima dată în Literatura de azi.