Tu, OM acru al Pământului-Iad mi-o tăiai, folosind o coasă.

Lanțul mi l-ai învăluit cu aură demonică, anafura ai uns-o cu veninul sufletului tău

Și apa…norocul meu, mi-a fost dată de Dumnezeu.

Și, crede-mă, speram la gându-mi abandonic…

Tremuratul mi-a fost haina în aura lanțului demonic

Și în zgarda vie înghețau viermii ce m-au ros,

Semănați de mâna și cruzimea-ți…cică, în mod avantajos.

Privesc…privesc acum lângă-o pădure în agonie și privirea e lacrima mea dureroasă…

Gheara-ți m-a smuls din rădăcina lanțului veninoasă

Și plâng cu fiecare cădere a frunzei ruginite din copac

Și plâng cu fiecare val rănit de fiecare câine înecat.

Sursa foto: https://i2.wp.com/www.mediasinfo.ro/wp-content/uploads/2013/06/caine.jpg?resize=490%2C446

Post-ul eu câine, TU DOMN apare prima dată în Literatura de azi.