Post-ul Rudari în România apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul Asumarea identității etnice (I) apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul poem fără stil la capătul camerei apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul „Din păcate, eu nu știu rromani și nu sunt demn să mă chem rrom…” apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul ne luăm de mâini apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul [gaura din dulap…] apare prima dată în Literatura de azi.

nu ating iepurele
să nu fiu zdrobită sub copitele lui
cu basmaua legată la genunchi
desfac gulerele căruțelor
la amiază voi culege melci de câmp
carnea lor sfâșiată ca un arc mă va învăța o altă limbă
dar niciodată nu voi găsi uscatul

***

phirutnipen (rromani)

na azbav e śośojes
te na avav phagerdi telal lesqe patuma
e dikhleça phandlo ćangaθe
putarav e ućale e vurdonenqe
mezmerăθe kidava umalesqe gongrova
lenqo ćhingărdo mas sar jekh serben siklărela man jekh aver ćhib
tha’ nijekhvar na arakhava i phuv

(sursa foto originală: rfi.ro; prelucrare: Odilia Roșianu)

Post-ul Niciodată nu voi găsi uscatul apare prima dată în Literatura de azi.

Creatorul american Tennessee Williams (26 martie 1911 – 25 februarie 1983), pe numele său real Thomas Lanier Williams, a fost distins cu Premiul Pulitzer pentru dramă (A Streetcar Named Desire „Un tramvai numit dorință”), în 1948, ca o recunoaștere a meritelor sale de dramaturg.  Multe din piesele sale au beneficiat de ecranizări remarcabile. De pildă, un succes important l-a avut și The Glass Menagerie  („Menajeria de sticlă”), din 1945, Cat On a Hot Tin Roof  („Pisica pe acoperișul fierbinte”), în 1955. Tennessee Williams a scris, de asemenea, și poezie, nuvele, memorii etc.

(sursa foto: smithsonianmag.com)

„Williams a modificat convenţiile teatrului printr-o adâncă intuiţie personală a iraţionalului. În aşa-numitul «teatru al absurdului», asemenea intuiţii au devenit norma dramei. Exemplele lui Beckett, Genet, Artaud şi Ionesco s-au contopit într-un stil internaţional. Stilul… exprima mai curând o atitudine radicală faţă de realitate. Realitatea era sezisată ca o întâmplare sau ca un lucru misterios. Omul era văzut ca o fiinţă contradictorie şi imprevizibilă, mereu în flux. Iar limba însăşi era acceptată ca o activitate irelevantă a spiritului discursiv, neputincioasă fie să descrie omul, fie realitatea. De vreme ce nici o structură nu mai putea fi desluşită în experienţă, însăşi forma dramei era cu totul fărâmată, iar limbajul era cu totul dizolvat ca organ al gândirii. Ceea ce rămânea pe scenă era doar un absurd sens al existenţei, o intuiţie poetică, dincolo de comic ori de tragic, a absurdei persistenţe a omului… Asemenea drame păreau a fi, la prima vedere, o expresie denaturată a nihilismului. Dar dacă ar fi fost astfel, era un soi de nihilism care aproape paradoxal refuză se să accepte ca atare. Tensiunea acestui paradox indica făgăduinţa unei noi antiforme.” [Robert E. Spiller et al. (eds.), Literary History of the United States, 1963]

(sursa foto cover: lubimyczytac.pl) 

Post-ul Cu dragoste, să vă redea viața… apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul Floarea rromă (I rromani luludĭ) apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul Cu antenele lansate spre viitor apare prima dată în Literatura de azi.