Carmen Sorescu
31.01.2020
Sârma ghimpată
„La final, devine trist”, a spus Andrei, după ce a citit cele câteva pagini. Probabil că da: „Adevărul e mereu trist.” Iar noi doi asta făcusem, ajunsesem la această frontieră pe a cărei [...]
24.01.2020
Taj Mahal sau frumusețea din noi
Într-o seară, Andrei a venit târziu, a intrat încet, parcă să nu-l simtă cineva, ca o adiere care te ia prin surprindere, mi-a lăsat în tăcere la masa unde eram oferta tipărită a unei excursii [...]
17.01.2020
Barca de hârtie
– Să nu uiți să scrii ceva despre mine! Mi-a amintit Andrei rezemat de perete privindu-mă de data asta curajos în ochi pentru prima dată, purtând încă pe piept locul săpat pe care i-l [...]
10.01.2020
Obiectul casant
În ultima zi, Andrei a venit mult mai devreme ca de obicei, a intrat pe ușă simplu, de-acum ca la el acasă. Pe cât părea el de calm, pe atât eram de încurcată, încercam din răsputeri să fiu ca în [...]
03.01.2020
Prima îmbrățișare
Precum albinele, și oamenii, la începutul toamnei, odată cu modificările aduse de vreme își schimbă nu doar corpul care devine uscățiv, monoton, chiar palid, dar și modul de viață. Sfârșitul [...]
27.12.2019
Fereastra
Azi văd lucrurile ca un făcut: Mi se părea că era iarnă, deși era plină vară. În acele zile, multe la număr, ne așezam la masa din bucătărie unul lângă altul, față-n față, el își încrucișa [...]
20.12.2019
Elogiu scrisului (II)
Se făcea dimineață, noaptea abia mai pâlpâia epuizată pe corpul meu. Cu o seară înainte ne întâlnisem pe una din aleile orașului și-i spusesem că știam exact unde e adresa pe care el o căuta [...]
13.12.2019
Elogiu scrisului
Când eram mai mică, știam să supraviețuiesc, crescusem aproape 14 ani la țară, acolo unde nu exista să suni la 112, pentru că drumurile erau oricum blocate ori de zăpadă ori de alunecările de [...]
06.12.2019
Mercury
– Accident fericit! – Descoperire frumoasă! Serendipitate – nu căutai, dar deodată apare în fața ochilor ceva nemaipomenit. Precum comercianții arabi care au întâlnit insula Ceylon, [...]
29.11.2019
Șotronul
Cu toate că nu mai sunt de mult copil, de câte ori îmi apare pe stradă un șotron sar în el cu aceeași bucurie și mai ales cu aceiași pași preciși fără ezitare, fără greșeală. Între timp, în mine [...]
