A venit vremea să ne despărțim

M-am ocupat cu dragoste și devotament, timp de peste treizeci de ani, de mii de necunoscuți din toată țara dornici să devină scriitori, le-am citit și evaluat manuscrisele, i-am ajutat să publice, am scris cronici încurajatoare despre  cărțile lor. Unii își manifestă și azi recunoștința, alții m-au uitat, alții (a căror evoluție m-a dezamăgit și drept urmare au pierdut sprijinul meu) mă denigrează. Sunt cel puțin zece autori descoperiți de mine care au în momentul de față o anumită notorietate. Nu îi mai numesc fiindcă am mai făcut-o de multe ori, cu mândrie. E destul.

Naivitatea e un fel de virginitate de care trebuie să scăpați cât mai repede

BEATRIX EDITH SONTAG. După cum reiese din versurile pe care mi le-ați trimis, sunteți o ființă aleasă: sensibilă, romantică, atrasă de natură (nu de supermarket-uri, ca atâtea doamne de azi). Poezia pe care o scrieți este însă demodată.  Ar trebui – fără să renunțați la trăirile dv. − să inventați un nou mod de a le exprima.

 

IULIA ANAMARIA NIȚĂ. Cele mai mult dintre versuri sunt naive. În mod de special secvențele în care vă faceți cunoscută dorința de a vă răzbuna pe... lume m-au făcut să zâmbesc, aducându-mi în minte imaginea unui copil care bate cu o nuia piatra de care s-a lovit. Și totuși am găsit și versuri de o simplitate subtilă, care dovedesc că aveți talent:

Cineva care s-a dat cu prea mult parfum...

MĂDĂLINA BIȚĂ. Sunteți, în continuare, o visătoare, nu v-ați contaminat de urâțenia vieții din jurul nostru. Am citit cu greu (din cauză că lipsesc semnele diacritice), dar și cu încântare, fragmentele de proză pe care mi le-ați trimis. Transcriu, ca eșantion, o frază:

„Apollo D 'or, își zise el zâmbind amar, așteptând ca soarele să lase umbrele să acopere cel mai înalt deal care acum nu mai putea fi văzut strălucind decât în mijlocul inimii sale.”

Ce inspirat e jocul de cuvinte Apollo D 'or! Ce emoționantă este imaginea dealului „care acum nu mai putea fi văzut strălucind decât în mijlocul inimii sale.”!

Aștept noi texte de la dv. (scrise cu litere românești, nu englezești).

Începem o nouă viață...

PENTRU TOȚI CORESPONDENȚII. Mi-am mutat blogul de „poșta redacției” pe site-un unei reviste literare online de mare viitor, „Literatura de AZI”, ceea ce este, înainte de toate, în avantajul dv., al corespondenților mei. Pentru un autor va fi cândva un titlu de glorie să fi debutat sau să se fi afirmat în paginile abstracte ale acestei publicații (situație comparabilă cu aceea a scriitorilor care și-au publicat primele texte în revista „Convorbiri literare” a lui Titu Maiorescu sau în revista „Sburătorul” a lui E. Lovinescu). Pe de altă parte, și „Literatura de AZI” are șanse mai mari să rămână în istoria literaturii române dacă dintre dv. va apărea un mare scriitor (așa cum a rămas în istoria literaturii române revista „Familia” din Oradea pentru că în paginile ei s-au tipărit primele poezii ale lui Mihai Eminescu, primite prin poștă de Iosif Vulcan). Am să mă străduiesc să răspund tuturor celor care îmi scrieți.

Nu știu ce sfat să vă dau...

CRISTINA POP. Talent, inteligență artistică, dramatism al ideilor. Așa s-ar putea caracteriza succint textele dv. Poemele, chiar și cele tradițional-declamative, emoționează: „Nu-mi slăviţi zeităţi ce nu râd, nici nu plâng,/ doar lăsaţi-mi icoana ce se unduie blând/ în uimirea rotundă a sânului stâng/ ce-şi aude abisul înăuntru dansând” Însemnările de călătorie au și ele farmec, datorită unei discrete infuzii de umor: „Debutul pe plan internaţional? Zagreb. De data asta la ore mai mult timpurii decât târzii. Plec din clubul studenţesc împreună cu un italian, cu care am de discutat probleme importante. Preocupaţi de soarta omenirii, uităm să ţinem calea indicată de liniile de tramvai şi ne trezim într-un cartier adormit, pustiu şi necunoscut. Alfonso vrea să-l întrebăm pe un nenea poliţist încotro e campusul nostru, iar eu constat, pentru prima oară în viaţă, că engleza nu mi-e utilă şi încep să regret că nu am învăţat sârbeşte.

Un scriitor nu povestește numai ce povestește, ci și ceva în plus

PENTRU TOȚI CORESPONDENȚII. Adresa mea de e-mail este alex2108145@yahoo.com . Celor care îmi trimit textele supuse evaluării la această adresă, le răspund pe blogul: http://alexstefanescupostaredactiei.blogspot.ro/

FELIPE RAREȘ (Filip Răzvan Cristian). Folosiți în proza dv. un limbaj golănesc. Știu că o faceți cu o intenție artistică, dar rezultatul e modest. În mod paradoxal, chiar și stilul cel mai deocheat devine până la urmă plicticos, prin repetare, dacă autorului îi lipsește (cum vă lipsește dv.) capacitatea de transfigurare a realității. Un scriitor nu povestește doar ceea ce povestește, ci și ceva în plus.

CANTEMIR ILARIE. Nu sunt versuri, sunt inepții: „Un sunet de bocanc viril/ clocotea în urma mea/ și-nainte de-a m-ajunge/ părul mi l-a răscolit/ când de ceafă mi-a lipit/ gâfâitul umezit”