Maria MorariuMaria Morariu
30.01.2017

Primele impresii

Declar că, în cele din urmă, nu există plăcere mai mare decât cititul! Cât de repede cineva se plictiseşte de orice alt lucru, cu excepţia unei cărţi! Când voi avea propria mea casă, mă voi simţi mizerabil dacă în ea nu se va afla o bibliotecă excelentă.”*

În decurs de două secole o lume întreagă se poate schimba. Cu toate acestea există opere ale căror idei vor fi mereu de actualitate. Este şi cazul romanticului volum „Mândrie şi prejudecată”, scris de Jane Austen, roman ce avea să ajungă în mâinile publicului larg la data de 28 ianuarie 1813.

Scris între octombrie 1796 și august 1797, romanul devine preferatul familiei Austen în cadrul lecturilor de seară. În data de 1 noiembrie 1797, George Austen, tatăl autoarei, îi trimite o scrisoare editorului londonez Thomas Cadell, descriindu-i conținutul romanului. Editorul nu este însă convins și refuză să-l publice. După acest refuz, trec 15 ani și romanul este citit des în timpul lecturilor de seară ale familiei Austen. În perioada 1811-1812, Jane Austen își revizuiește manuscrisul și îi schimbă titlul din Primele impresii în Mândrie și prejudecată. Oferă manuscrisul unui alt editor, Thomas Egerton, din Whitehall, pentru suma de 110 lire (Jane Austen ceruse de fapt 150 lire). Este publicat în ianuarie 1813, în trei volume, și costa 18 șilingi. Romanul se bucură de succes și se vând 1500 de exemplare. În luna noiembrie este tipărită o a doua ediție, iar în 1817 o a treia. Numele autorului a fost anonim până în 1853, când a fost republicat în Anglia. Charlotte Brontë, D. H. Lawrence și Mark Twain se numără printre cei care nu erau favorabili operelor publicate de Jane Austen. În 1870 nepotul autoarei, James Eduard Austen – Leigh publicând A Memoire of Jane Austen, trezește din nou interesul pentru operele acesteia. Secolul XX îi face dreptate, William Dean Howells, Henry James, Rudyard Kipling și alții admirându-i opera. Stilul vivace, ironia înțepătoare, forța de caracter, energia Elisabethei, se adresează și cititorilor contemporani.

Dacă o femeie îşi ascunde sentimentele cu aceeaşi iscusinţă şi faţă de obiectul afecţiunii sale, poate rata şansa de a-l captiva, şi atunci n-ar fi decât o slabă consolare să crezi că lumea nu ştie nimic… Suntem toţi în stare să facem începutul singuri – o anumită preferinţă este destul de firească; dar prea puţini dintre noi sunt în stare să se îndrăgostească cu adevărat, fără încurajare. În 9 cazuri din 10 e mai bine ca o femeie să arate mai multă afecţiune decât simte.”*

*„Mândrie şi prejudecată”, traducere Mariana Bronţ

 mandrie-si-prejudecata_1_fullsize

(surse foto: cuvintevrajite.blogspot.com şi elefant.ro)