Literatura de azi
Literatura de azi îi urează mulți și buni ani lui Alex. Ștefănescu!
„Weekend Adevărul“ are doi critici literari care nu mai au nevoie de nici o prezentare şi sunt în acelaşi timp autori de articole de ziar citite şi dezbătute. Mă refer, evident, la Nicolae Manolescu şi Alex. Ştefănescu, despre care aş vrea să vorbesc la debutul rubricii „Sertarul Scriitorului Român“, mai întâi fiindcă aşa este elegant, iar apoi fiindcă exemplul lor nu e foarte des întâlnit. Asta şi înseamnă exemplar: ceva ce ar trebui să fie, dar nu prea e. Îi văd pe amândoi într-o fotografie din arhiva personală, făcută în apartamentul familiei Cristea (Doina şi Valeriu Cristea au fost părinţii mei adoptivi) în 1978. Valeriu Cristea, Alex. Ştefănescu, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion şi Nicolae Manolescu aveau, pe atunci, în jur de 40 de ani, Dimisianu fiind cel mai matur, iar Ştefănescu, cel mai june. În 1978, ca şi în 1988, Ceauşescu părea a fi veşnic, pe vecie instalat (prin urmaşii familiei domnitoare) în Republica Socialistă România.
De la stînga la dreapta: Valeriu Cristea, Alex. Ștefănescu, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion și Nicolae Manolescu, în 1978.
(foto din arhiva personală a lui Daniel Cristea-Enache)
El l-a descoperit inclusiv pe Alex. Ştefănescu, care i-a fost student şi căruia i-a schimbat traiectoria de poet prin aceea de critic şi istoric literar. Altfel spus, Alex. Ştefănescu se vedea liric, iar Nicolae Manolescu l-a transformat în critic: unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi critici din ultimele decenii.
Dacă Manolescu este problematizant şi analitic, Ştefănescu este artist şi plastic, făcând din critică o a doua literatură. E cel mai călinescian critic al nostru, iar textele lui sunt naraţiuni interpretative, istorii cu judecata de valoare la urmă. Un descoperitor şi el de poeţi, prozatori şi chiar critici literari. Dacă C. Stănescu este criticul care mi-a dat şansa de a ţine cronică literară la 23 de ani, în Adevărul literar şi artistic (seria Cristian Tudor Popescu), Alex. Ştefănescu e cel ce a scris pentru prima oară despre… scrisul meu naiv de atunci.
(Daniel Cristea-Enache, „Adevărul”, iulie 2015)
Foto: Dinu Lazăr
