Portretul unei ţărănci bătrâne...

DANIA ALUEN. Poezia „Cioburi de granit” (am primit-o şi de la „Geo Geo” – cine este în realitate autorul?) nu are nicio valoare. Ultimele două versuri am să le trec într-o antologie de umor involuntar la care lucrez în prezent: „Oare câte lacrimi intră/ într-o gară-atât de mică??!”

LUCICA SAVA.În mod evident ştiţi ce înseamnă poezia şi practicaţi un fast lingvistic care creează impresia comunicării unor adevăruri importante. Totuşi retorica teatral-epopeică de care vă folosiţi sfârşeşte prin a-l obosi pe cititor: „ În oglinzi văd femeia din mine, primind sărutul luminii, ca pe o cofă cu apă,/ braţele îi sunt desfăcute în arc, fără a sluji, arcaşii soarelui,/ pianul cerului se află pe unghiile ei, ca o pată de cerneală,/ se întoarce în alt sânge cu tot ce curge prin el, poetizat, spălându-şi ochii/ şi rămânând singură când noua logodnică a timpului, îi fură inelul dragostei,/ văd femeia cu croşetul şi igliţă, în oglinzi încâlcite de câlţii din părul ursitoarelor,/ nu ştie câte ochiuri mai are de făcut până să termine lucrul,// Aici mi-i dor de Zarathustra şi mai presus de el, de liniştea duminicală,/ asemuită cu vioara Stradivarius, departe de gerul ce îngheaţă uleiul în sticlă,/ e insula Rhodos a sufletului, cu frumuseţea nepământească,/ când se pregăteşte ospăţul la o sărbătoare orfică, în nectarul zeilor./ poştaşul aduce veşti cu un tren express sosit din erosul lumii, special pentru mine,/ pe sub ferestrele cu frunze căzute pe o scară în mireasmă arsă/ când satul se spală în ele, apoi se usucă la o cască de coafor sub îngrijirea unui şef de salon în lizibile atmosfere bucolice.” Semănaţi, în scris, prin accesul la o realitate rudimentară şi prin profesarea unei poezii iniţiatice, cu Ion Gheorge, fără să aveţi însă forţa lui obscură.

MIHAELA BULAI. Portretul ţărăncii bătrâne, care se află foarte aproape de moarte, dar îşi îndeplineşte cu dragoste faţă de familie obligaţiile ei de o viaţă, este emoţionant şi greu de uitat: „Curăţă bine carnea, o frecă bucată cu bucată cu mălai de porumb, o spălă şi o puse în oala mare pentru ciorbă. O oală mare, de o decă de borş de cocoş, de ţară cum n-au mai mâncat demult călătorii ăştia. Borş, ca la mama acasă. Acoperi oala şi cu şorţul în mână porni în grădină să aducă de una, de alta ce-a mai rămas, de pus în borş. Aduna cu sârg, de ici un ardei roşu, uite şi un kapia, vreo două roşii mici şi stâlcite dar gustoase, astea-s roşii adevărate nu din alea de magazin îi spusese cu admiraţie odată ginerele cel mare iar ea fu bucuroasă în sinea ei şi mormăi ceva numai de ea ştiut. Apoi morcov, o mână de verdeaţă, uite, a răsărit iar pătrunjelul şi e mai gustos şi mai tare la gust acum, şi un fir de ceapă verde şi tot aduna şi umplu şorţul cu de toate. Sta aplecată asupra pământului doar cu gândurile ei şi da harnic din mâini. O vedeai în fiecare zi aşa de-ai fi zis că asta a făcut toată viaţa: a stat aplecată răscolind pământul cu degetele noduroase să pună ceva bun în oală şi dinaintea copiilor.” Puţini autori au talentul dv. Şi mai puţini sunt cei care îşi pot reprezenta, cu atâta sensibilitate, ideea de „cuminţenie a pământului”.

PENTRU TOŢI CORESPONDENŢII. Textele asupra cărora vreţi să mă pronunţ le aştept pe adresa: alex2108145@yahoo.com . Vă rog – cu speranţa că mă veţi înţelege corect şi nu vă veţi simţi ofensaţi – să-mi trimiteţi texte scurte sau extrase din textele mai lungi, fiindcă altfel n-am să pot răspunde tuturor. Romanele ar fi bine să le rezumaţi în câteva cuvinte, punându-mi la dispoziţie şi un eşantion de până la 5000-6000 de semne. Voi fi nevoit să NU răspund celor care îmi vor trimite sute de pagini.

Comments

 
  • „Bucată de mălai de porumb?”

    Mi se pare pleonastic.
    Mălaiul e din porumb. 
    Și nu poate fi imaginată o „bucată” de mălai, care este un produs granular, măcinat mai fin sau mai grosier. 
    Doar dacă „Mălai” e o metonimie pentru „mămăligă”. Se vede că dl. Alex Ștefănescu e un autor urban, consumator de pîine. 
     

    Răspundeţi

     
     
  • Asta e tot ce-aţi văzut în admirabila proză semnată de Mihaela Bulai?

    Răspundeţi

    Răspunsuri
     
    • Da. Asta e tot.

      Dvs. ați avut acces la toată „admirabila proză”, eu doar la o rețetă de bucate, mai curînd banală. Nu mă îndoiesc de virtuțile literare ale restului, vă cred pe cuvînt, dar nu le-am putut citi. 

      Dincolo de asta, un text, pentru a fi excelent, trebuie să fie inatacabil pe toate dimensiunile sale. Excelența unei metafore nu scuză un ilogism sau o cacofonie trei rînduri mai jos și asta o știți mai bine decît mine.

       
       
    Răspundeţi
       
       
    1. „Curăţă bine carnea, o frecă bucată cu bucată cu mălai de porumb, o spălă şi o puse în oala mare pentru ciorbă".
      E vorba de carne,nu de bucata de malai.Mai multa atentie!

      Răspundeţi

       
       
    2. Doamna Bulai, admiratie! Cand veti da lectii de scris poate voi avea si eu bani sa mi le permit si va voi gasi. E clar: transmiteti emotie. Si cand o doamna mai e si artista si gospodina, iar calitatile de gospodina se vad in scriitura ei ( nu protestati; empatizati perfect cu personajul dvs.! ), atunci eu nu o pot privi decat cu admiratie. ( Daca doar ati pacalit lumea ca va pricepeti de minune si la gradinarit si la gatit, tot e de bine: e inca o dovada ca scrieti bine. Cum o-ntoarceti, tot e de bine. Poate ma bag in seama aiurea, dar... totusi, nu se stie cand o sa va prinda bine si vorbulita mea pozitiva sincera. )

      Răspundeţi

       
       
    3. Pentru primul dintre anonimi (ce ruşine să rămâneţi în anonimat!): Nu e deloc o simplă reţetă culinară. Este ilustrarea unui mod de a fi, modest, binevoitor, răbdător. Imaginea ţărăncii care stă de o viaţă întreagă aplecată asupra pământului,fără să considere asta un chin, pentru că îi iubeşte pe cei hrăniţi de ea, îi emoţionează pe cititori. Pe acei cititori cărora nu le lipsesc educaţia estetică şi sensibilitatea.

      Răspundeţi

       
       
    4. Am citit de curind "Abatorul nr 6", o proza neagra, sarcastica scrisa intr-un mod bizar. Judecind strict numai dupa acest roman, nu mi se pare ca Kurt V. ar fi meritat Nobelul pt literatura. Ce credeti?
      (Autorul meu favorit, laureat Nobel, este Orhan Pamuk)

      Răspundeţi

       
       
    5.  

      Salut!
      Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
      Un an nou fericit iti doresc!

      Răspundeţi

       
       
    6. sorin vanatoru(tinichigiul)-ploiesti3/2/13 8:31 PM

      Multumim.Si daca vin pe la tine, dai o cafea?, ai o idee...ce vom discuta?Heidegger, Malraux...despre piata Matale?Ai vazut un om pe fiinta mortii, in moarte clinica?Ai tigari?Ia de coalea, un Viceroy.
      Sorin Vanatoru.

      Răspundeţi

    Pages

    Add a comment

    Plain text

    • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.

    Din aceeași categorie

    Mare comedie cititul!

    MARIA SURDUCAN. În „Falsele amintiri ale domnului X” am găsit, în afară de mici şi inofensive greşeli de gramatică, dovezile unei aptitudini reale pentru scris.

    Aştept, totuşi, să vă maturizaţi

    LORENA CODRESCU. Nu se înţelege aproape nimic din versurile dv.:
    „Ne cunoaştem/ prin bisturie/ de la afaceri stricate.../ într-o societate de arte/ nimicite, stropite/ cu băuturi narcisiste”
    În acest context sună convingător ultimul vers al celui de-al doilea poem:

    Anunț important plus două răspunsuri

    Pentru ALICE APETREI, ANDREI BADEA, IULIAN BĂNILĂ, ADRIAN CHRISTESCU, ȘTEFAN CIOBANU, OLIVIU CRAZNIC, ADINA CREȚU, DANA FODOR MATESCU, CĂTĂLIN GOMBOS, EMIL ILIESCU, ANTON MARIN, PAVEL NEDELCU, RADU PĂRPĂUȚĂ, MARINA POPESCU, DOINA POSTOLACHI, GHEORGHE RECHEȘAN, SORIN VÂNĂTORU, LIA VERNESCU ȘI PENT

    O adiere de literatură

    SORINA DIACONU. Ideea este impresionantă. O femeie de 92 de ani, de la un azil de bătrâni, pleacă să se plimbe prin parcul „Ciobănaşul”, fără să-şi dea seama că este moartă de câteva ore.

    Să aveţi inspiraţie în 2012!

    RADU-IOAN DRAGOMIR. Din cauza stilului dv. preţios, nu se prea înţelege ce povestiţi. „Seara femeilor căzute în patimi” începe, de exemplu, cu descrierea unor naufragiaţi aruncaţi pe o plajă de valurile mării.

    Pages