Texte Recomandate

Clasic

Jazz, dar nu numai…

Arta de azi

Editorial

Scriitorul român și dezinteresul „democratic” (I)

Dacă statutul scriitorului român s-a îmbunătățit după Decembrie 1989, rolul lui s-a schimbat dramatic. Exemple de succes scriitoricesc semnificativ, în noua societate, sînt rare: Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, Filip Florian... Scriitorii români constrînși și obligați să se adapteze la condițiile cenzurii au fost nevoiți să se adapteze la diminuarea interesului public pentru literatură, după momentul în care cenzura a dispărut. Pentru scriitorul român generic, problema statutului său în societatea post-comunistă a fost - și încă este - una extrem de importantă. . .

Ideologii, mituri, utopii

Revoluțiile din 1989: Le-a prevăzut oare cineva?

Spre deosebire de revoluţiile clasice, originea celor din 1989 nu a fost o viziune milenaristă asupra societăţii perfecte. Ele au respins posibilitatea ca o autoproclamată ‘avangardă’ să-şi asume rolul ‘conducător’ asupra mişcărilor de masă. Nici un partid politic nu s-a aflat în spatele acestui val revoluţionar spontan. Iniţial s-a pus accentul pe necesitatea creării unor forme politice noi, care să fie diferite de structurile partinice tradiţionale, configurate ideologic.

Mirosul

Bella Isaakovna mi-a deschis uşa şi mi-a zâmbit. M-a invitat înăuntru. A așteptat politicos să mă descalț pe țolicul destinat papucilor și m-a invitat în salon. Şi atunci am înţeles ce înseamnă bogăţie. Bella Isaakovna avea un apartament cu două camere separate. Nu cu trecere, ca majoritatea. În ambele avea televizoare color, care nu erau acoperite cu prosopele. Lângă un pat am observat un cântar. Într-un colț - un patefon.

„Ea se apără c-o mână/ Însă totuși lui se lasă”

Dar apropierea dintre cei doi nu se realizează expeditiv, în stilul americănesc de azi, ci urmează un ritual al acceptărilor și refuzurilor, și el inspirat din cultura țărănească. Îmi răsună mereu în minte versurile populare „Du-te-ncolo, vino-ncoace,/ lasă-mă și nu-mi da pace!”. Exact aceasta este formula ludico-erotică pusă în aplicare și de cuplul eminescian, fata având bineînțeles atribuția simulării refuzurilor.

15. Fără scăpare

Era un castel mic, construit în urmă cu trei veacuri de către un prinţ cu o fantezie bolnăvicioasă. Nu era respectată nicio simetrie. Poarta principală se afla situată într-o latură – odinioară, un pod de lemn, acţionat de scripeţi, izola şi mai mult zidurile groase, din piatră de râu. Curtea avea o formă neregulată şi, într-un ungher, se zărea un puţ care demult nu mai avea apă. Construcţia propriu-zisă era un labirint de coridoare din care se pătrundea în camere ciudate, fiecare de altă formă. Nu ştiai unde sunt dormitorul sau sala de mese, odăile slugilor sau cele ale oaspeţilor.

Arca din cuvinte (II)

Suflul poetic ce traversează romanul lui Mihail Şişkin se naşte din tensiunea dintre ceea ce se află prins în chihlimbarul translucid al cuvintelor şi ceea ce se află mai presus de ele, pulsaţiile realului, imposibil de captat în pagina cuminte a pisarului: „De fapt, eu am fost cel orb. Am văzut cuvintele, nu prin cuvinte. E ca şi cum te-ai uita la geamul ferestrei, şi nu prin el afară. Tot ceea ce e esenţial şi efemer este reflectat de lumină.

Pages