Texte Recomandate

Clasic

Culoare în noiembrie

Arta de azi

Editorial

Previziuni de Ion D. Sîrbu, în anii ‘80

Fără să doresc a vâsli contra curentului istoriei, cu toată sinceritatea intuiţiilor mele oarbe, cred că secolul viitor va însemna sfârşitul economic şi politic al multor mituri care azi ne sunt aşa-zise faruri călăuzitoare. Deja, de pildă, citesc despre „ruralizarea oraşelor” în timp ce noi continuăm să urbanizăm cu sălbăticie până şi satele şi cătunele rămase până acum neatinse. Va avea loc o fugă din industriile mari spre întreprinderile mici şi independente, din industria păguboasă spre agricultura intensivă – şi o cât se poate de logică fugă din „viitor” spre valorile verificate ale trecutului.

Ideologii, mituri, utopii

Anul 1989 sau cum se naște o situație revoluționară

Au trecut două decenii și jumătate de la tumultul formidabil numit pe drept cuvânt marea transformare din Est — seria de evenimente dramatice care au dus la împlinirea a ceea ce cei mai mulți dintre noi credeau că este de neimaginat: prăbușirea regimurilor comuniste, sfârșitul unui sistem care părea destinat să dureze pentru totdeauna. De fapt, trebuie insistat, însăși ideea unei amenajări societale post-comuniste a părut o simplă utopie înainte de 1989. Posibilitatea existenței ei a fost larg respinsă, în cercurile academice și cele creatoare de politici deopotrivă, în numele realismului pragmatic.

Omul care a ucis-o pe Lorena Black

4

Să vedem ce-i cu textul ăsta. Unde se arată că-s  la fel de bun ca Răzvan Petrescu. Că eu am lovit-o cu mașina pe Lorena Black. Cînd trecea strada printr-un loc marcat, semaforizat, iluminat, what a fuck. Am plesnit-o cu aripa dreaptă, exact cînd a pus piciorul pe asfalt, Lorena a făcut o dată, scurt, ah, părul de pe spate i s-a unduit romantic, ca iarba aia verde din reclama la TCM (Turner Clasic Movies), a vrut să mă spurce, cum meritam, dar din gură i s-a prelins clasicul firicel de sînge. N-am așteptat să văd cum și dacă a murit Lorena Black pentru că aveam întîlnire cu Madonna.

Zahar Prilepin: „Nu s-a petrecut nici o renaștere a omului rus în urma acestei istorii monstruoase a gulagului..”

La Tîrgul de carte Gaudeamus de anul acesta (19-23 noiembrie), Rusia este ţară invitată (programul integral). Zahar Prilepin este poate cel mai celebru scriitor rus, “vîrful de lance” al noii literaturi ruse, care vine la Gaudeamus.  Zahar Prilepin  scrie  romane „de idei” cu veşnicele obsesii ale „marii literaturi” ruse: fresca Rusiei actuale şi a tragediei ruse din secolulul XX.

Cine mai sînt azi „marii scriitori ai pămîntului rus”? Vasile Ernu în dialog cu Elena Şubina

Anul acesta la Tîrgul de carte Gaudeamus care va avea loc la Romexpo în perioada 19-23 noiembrie, Rusia este ţară învitată (program aici). Cu această ocazie am discutat cu Elena Şubina despre literatura rusă contemporană, care în România este cunoscută ceva mai puţin. Elena Şubina este unul dintre cei mai importanţi specialişti pe literatura rusă contemporană şi coordonează la o mare  editură rusă, AST, colecţia de literatură rusă contemporană.

„Moscova nu dictează modele, așa cum face Londra. Totuși, asta nu deranjează deloc literatura rusă.“ Interviu cu Lev DANILKIN

Anul acesta la Tîrgul Internaţional de carte Gaudeamus care are loc în perioada 19-23 noiembrie, ţara invitată este Rusia (programul). Am fost rugat să scriu cîteva materiale legate de literatura rusă contemporană. Dar cred că este mult mai util să discut cu nişte oameni care se pricep ceva mai bine decît mine, cei care iau pulsul literaturii ruse actuale şi care au ce ne spune. Astăzi vom începe cu Lev Danilkin.

 

Modificare regim "Caleidoscop Literar"

În primul rînd, așa cum ați observat, s-a modificat numele din Caleidoscop în Club. Chestie de gust și nu numai.

Pentru că, începînd de azi, prin înregistrarea unui cont nou se solicită înscrierea utilzatorului, ca membru activ, în Clubul revistei.

Inter-iubiri

Iubirile se înfiripă și se sting, dar despărțirile dăinuie mereu, la pândă în spatele momentelor bune. Pentru oamenii lucizi, clipele de extaz au picătura de amar necesară în rafinamentul oricărei compoziții gastronomice. Trebuie să fii gurmand ca să poți savura o despărțire bună, și nu vorbesc despre despărțirea care vine de la sine, ci despre cea stabilită, gândită, suferită înainte de a se întâmpla.

Cele două biserici

Când un preot își îndeplinește menirea, reducând la un minimum rezonabil anvergura compromisurilor (se pune întrebarea dacă se poate fără!), el apropie cele două biserici pe care le servește și cărora le aparține, deopotrivă. Demnitatea și satisfacția vocației împlinite sunt, atunci, calitățile sale onorante. Când un preot, însă, se scufundă impardonabil în marasmul mult prea omenescului și-n atitudinea servilă față de ispitele prosperității unei instituții goale, el mărește distanța dintre Cuvântul înviat pentru lume și Cel răstignit, mereu și mereu, de multele ei păcate.

Mila

Mila nu este deloc a mea. Nici măcar nu suntem rude. Ne-am văzut de două ori în viață. Dar, pentru că ea este din Ucraina, iar eu, de peste gard, din Moldova, ne-am apropiat. Într-atât, încât să ne scriem “a ta” la sfârșit de scrisoare. Pe Mila am cunoscut-o cu vreo 10 ani in urmă, la Kiev. Eu eram în vacanță, iar ea s-a oferit să mă găzduiască, întrebată fiind de niște cunoscuți comuni. Lucra într-o agenție de publicitate și era foarte bună. Și foarte rea, zicea lumea, iar ea știa ce zice lumea.

Pages

Arhivă

 

Copyright © 2013 Literatura de azi 

Design by: Adrian Pop

LdA 7/7

Social