Iubire în decembrie 89 – 32: Plutind în încăpere

Mă opresc o clipă să răsuflu. V-am scris tot ce v-am scris dintr-o suflare, nu-mi vine să cred că s-a strâns suta de pagini, sunt atât de uimit că nu-mi mai găsesc vorbele. Limba nebunului e o moară fără grăunţe. De fapt nu-mi mai găsesc vorbele pentru că am ajuns într-un punct delicat. Nu ştiu dacă să povestesc în continuare...

„Nime-n lume nu ne vede...”

Poemul Lasă-ți lumea… începe cu o propunere exorbitantă făcută iubitei :

„Lasă-ţi lumea ta uitată,/ Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe.” Chiar și un bărbat de azi, educat în spiritul aplombului și operativității în relațiile amoroase, nu poate rămâne decât uimit luând cunoștință de radicalitatea unei ...

Jurnal (10)

Oboseala. Eşti la volanul unui automobil vechi şi nesigur strecurându-te pe străzile unui oraş scufundat în ceaţă. Conduci atent, încercând să ajungi cât mai repede într-un loc cald şi primitor, acasă sau într-o cameră decentă de hotel, nerăbdător să faci un duş fierbinte, eventual să priveşti până târziu un meci de box din liga profesionistă şi toată furia obscură a lumii...

Roiul

Bărbatul continua să trebăluiască de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în prisacă în dimineața aceea. Eram departe de sat, într-o poiană luminoasă unde își adusese stupii pe timpul verii. Aerul era înmiresmat de florile multicolore și o boare răcoroasă aducea aminte de pădurea în mijlocul căreia ne aflam. Stelian Marcu trecea de la un stup la altul, asculta zumzetul care se...

Pages