Texte Recomandate

Clasic

Colinde, colinde…

Arta de azi

Aplauze curate

Există, să admitem, în prezentul românesc o apetență pentru mediocritate și o predispoziție pentru o vulgaritate acompaniatoare. Singurul post de televiziune dedicat culturii, TVR Cultural, a fost desființat sub motivații financiare, deși cheltuielile cu TVR Cultural reprezentau sub 3% din cheltuielile cu Televiziunea publică.

Sînt foarte mulți actori care joacă prost, declamativ, pur retoric, rolul iubitorului de cultură - și incomparabil mai puțini cei care vor într-adevăr să ofere publicului românesc ceea ce acesta merită. Deja m-am rodat și am ochiul format.

O tranziție mai lungă decât veacul. Democrația românească după un sfert de veac

De-a lungul ultimilor 25 de ani am purtat numeroase dialoguri cu criticul literar, prozatorul și comentatorul politic, marele anglist și distinsul profesor al Universității de Vest din Timișoara care este Mircea Mihăieș. Au apărut câteva volume, le-am strâns apoi într-unul masiv care a văzut lumina tiparului în 2011 la Curtea Veche Publishing, sub titlul „O tranziție mai lungă decât veacul. România după Ceaușescu".

Cum a fost la Sofia

Zahar Prilepin: „Nu s-a petrecut nici o renaștere a omului rus în urma acestei istorii monstruoase a gulagului...”

La Tîrgul de carte Gaudeamus de anul acesta (19-23 noiembrie), Rusia este ţară invitată (programul integral). Zahar Prilepin este poate cel mai celebru scriitor rus, “vîrful de lance” al noii literaturi ruse, care vine la Gaudeamus.  Zahar Prilepin  scrie  romane „de idei” cu veşnicele obsesii ale „marii literaturi” ruse: fresca Rusiei actuale şi a tragediei ruse din secolulul XX.

Cuvinte locuite / Inhabited Words (V)

Tendinţa de a pune în imagini concepte, fenomene şi noţiuni abstracte este proprie copiilor care îşi creează tablori vizuale pentru a înţelege sensul cuvintelor pe care nu le ştiu. Îşi exasperează părinţii cu întrebări, în timp ce în mintea lor, cu fiecare sinonim sau explicaţie care li se dă, se conturează expresia materială a cuvântului nou, metafora revelatoare, echivalenţa cuvânt-imagine, gândire-emoţie, o traducere a staticului în mişcare.

„Tu mă întrebi despre iubire, iar eu, păcătosul, îţi vorbesc despre morţi şi moarte.”

De aici a luat naştere, poate chiar de la primele licăriri de gândire umană, visul eternei reîntoaceri, precum i-a zis Mircea Eliade...

Şi dacă l-am pomenit pe Eliade, de ce nu ne-am aduce aminte şi de amicul său, Emil Cioran, care pe parcursul întregii vieţi a declarat că se sinucide, dar a dus-o până peste optzeci de ani, ba chiar a înfiripat, la bătrâneţe, o poveste de dragoste cu o germană (Friedgard Thoma), făcând-o pe consoarta lui fidelă de o viaţă să se sinucidă ea, cufundându-se în valurile mării...

Internetul - un drept fundamental al omului?

Multe dintre discuţiile care au fost stârnite de întrebarea mea au fost axate pe ceea ce facem cu accesul la Internet şi dacă libertatea de acces înseamnă şi liberatea de a posta orice. Este, în opinia mea, o variantă a discuţiei clasice despre libertatea de exprimare sau, la nivel mai general, orice libertate se opreşte acolo unde este încălcată libertatea altcuiva (în jargonul politic american exprimarea mai plastică este: 'dreptul tău de a întinde pumnul este limitat de nasul meu').

Mironescu, despre Blecher

O lucrare despre viața și opera lui Max Blecher nu dezleagă complexitatea raporturilor dintre biografia sa și ficțiunea sa, dar o aruncă într-o altă lumină, poate mai clară, mai deschisă recontextualizărilor și mai aproape de cronologia vieții și creației unuia dintre cei mai interesanți prozatori din literatura română.

Recunoștință

Sunt atâtea gânduri în preajma sărbătorilor de iarnă, majoritatea luminoase, adesea extravagante. Facem planuri, încheiem bilanțuri, depășim bugete, împrumutăm, plecăm. E bine, e foarte bine că facem așa, e viața noastră, o consumăm cum vrem, o administrăm cum avem chef.

Insula

Era pentru prima dată în viață când aveam în jur o lume atât de bizară. Din toate geamurile hotelului vedeam câte un vulcan. Marea agitată se termina în plaje cu nisip negru și lipicios, ca niște cărbuni zdrobiți de pumni uriași. Pământul era obosit și avea peste tot stânci colțuroase și pietre ieșite. Aveam impresia că această insulă stranie și scorțoasă a fost cândva populată de furnici sau șopârle gigant, sau păianjeni, sau șerpi, sau alte scârboșenii de care eu mă tem și care într-o zi au fost măcelărite de oamenii care, iată, le-au luat locul.

„Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântă barde”

Tonul poemului Cugetările sărmanului Dionis este dat de primul vers: „Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!” Tot ceea ce urmează este o comedie a sărăciei care n-are nimic din starea de spirit sumbru-vindicativă a oamenilor săraci. Pe poet îl amuză situația în care se află. Cum poate un poet să fie sărac? Îl poate atinge pe un poet sărăcia? El se simte, mai curând, un prinț travestit în cerșetor.

Sanatoriul groazei

„Nimic nou după zece ani de anchetă, în legătură cu misteriosul ucigaș care a asasinat cincisprezece fete. Amintim cititorilor noștri  că, după ce le înjunghia, criminalul desena pe fruntea victimelor, cu un ruj, un cerc în interiorul căruia se afla un triunghi.“

(Ziarele)

Pages

 

Copyright © 2013 Literatura de azi 

Design by: Adrian Pop