Texte Recomandate

Clasic

Jazz, dar nu numai…

Arta de azi

Editorial

Scriitorul român și dezinteresul „democratic” (I)

Dacă statutul scriitorului român s-a îmbunătățit după Decembrie 1989, rolul lui s-a schimbat dramatic. Exemple de succes scriitoricesc semnificativ, în noua societate, sînt rare: Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, Filip Florian... Scriitorii români constrînși și obligați să se adapteze la condițiile cenzurii au fost nevoiți să se adapteze la diminuarea interesului public pentru literatură, după momentul în care cenzura a dispărut. Pentru scriitorul român generic, problema statutului său în societatea post-comunistă a fost - și încă este - una extrem de importantă. . .

Ideologii, mituri, utopii

Revoluțiile din 1989: Le-a prevăzut oare cineva?

Spre deosebire de revoluţiile clasice, originea celor din 1989 nu a fost o viziune milenaristă asupra societăţii perfecte. Ele au respins posibilitatea ca o autoproclamată ‘avangardă’ să-şi asume rolul ‘conducător’ asupra mişcărilor de masă. Nici un partid politic nu s-a aflat în spatele acestui val revoluţionar spontan. Iniţial s-a pus accentul pe necesitatea creării unor forme politice noi, care să fie diferite de structurile partinice tradiţionale, configurate ideologic.

LdA 7/7: 6-12.10.2014

JOI

Secrete de hobbit

Printr-un (scurt) Cîntec naiv, Emil Brumaru își reamintește de puritatea pe care o avea odinioară, iar acest gînd nu îi e mai deloc prielnic, căci, spune poetul: „simt carnea crudă-n suflet cum mă doare”.

Cu mintea mea de femeie

Mihaela Miroiu dezvăluie că și pentru ea „libertatea avea gust de Coca-cola, miros de Marlboro, imagine de bazar turcesc, sunet și mișcare de Lambada” și că a trăit „cu această sfială snoabă pînă în ziua în care o mică ceată de tineri ca abanosul, au zîmbit fericiți să mă vadă dansînd pe plaja lor”.

Roman în foileton

De ce e Vînzoleală în spital ne spune Stelian Țurlea, urmărindu-și personajul la fiecare pas și destăinuindu-ne astfel intențiile sale și buclucurile în care a intrat.

Creta din buzunar

Tatiana Țîbuleac povestește despre o balerină care, cu “capul pe spate ca un cocor”, încearcă să-și uite viața. Și visează la o singură seară. Doar una.

Discurs îndrăgostit

Amintirea unor stări avute pe marginea unei lecturi trecute poate reveni printr-o simplă relectură a unui citat, moment asemănător cu senzaţia lui Proust de a revedea „acea latură luminoasă care ieşea în relief din bezna nedesluşită, ca acelea pe care le luminează şi le secţionează vreun foc bengal sau vreo proiecţie electrică, într-o clădire, din care celelalte părţi rămân cufundate în întuneric”. Deseori, se uită titlul cărţii, dar revine în minte o imagine, o idee. Este ca un joc de cuvinte care produce stări.

De ce țin un jurnal?

Pentru că unele lucruri mă enervează, iar altele mă bucură. Pentru că adesea sunt cumplit de supărat. Pentru că am multe satisfacții intelectuale. Pentru că trăiesc paroxistic esteticul, în orice formă a lui. Pentru că sunt onorat de anumite amiciții. Pentru că sunt băgat în seamă, uneori. Pentru că sunt ignorat, adesea. Pentru că sunt meteosensibil. Pentru că îmi cenzurez multe dintre impulsuri. Pentru că am autocontrolul social exersat. Pentru că am mulți prieteni care înseamnă ceva pentru mine. Pentru că am antipatii cu care trebuie să coexist.

Din Grecia

Giorgos Rorris s-a născut la Kosmas, Arcadia Kinourias, Grecia, în 1963.

A studiat pictura la Școala de Arte Frumoase din Atena (1982 - 1987) sub  îndrumarea profesorilor P. Tetsis și Y. Valavanidis. El a continuat studiile la Școala Națională de Arte Frumoase (Ecole Nationale Superieure des Beaux Arts) în Paris (1988 - 1991), sub îndrumarea lui L. Cremonini, cu burse oferite de Vassilis & Eliza Goulandris Foundation și the Bakalas Bros. Foundation.

Pages