Texte Recomandate

Clasic

Fiicele lui Oceanus

Arta de azi

Editorial

Un alt public

Scriitorul de azi, prin urmare, nu mai are în față un public aprioric receptiv, dependent, obsedat de libertatea garantată exclusiv prin imaginația artistică. Noul public este „independent”, mofturos, sofisticat, greu de prins și de surprins: un public cu toate opțiunile la îndemînă și care „zappează”, imediat, la literatura care-i place. A scrie pentru acest public e infinit mai greu decît a scrie pentru cel de ieri, garantat de Stat...

Ideologii, mituri, utopii

Zodia Racului: Iluminările lui Alexandru Ivasiuc

S-a născut la 12 iulie 1933, în zodia Racului (aveam acest lucru în comun, de unde poate şi obsesia memoriei). Prin vene îi curgea argintul viu. L-am cunoscut bine pe Alexandru Ivasiuc, după 1974 ne-am văzut des, aproape săptămânal, până la dispariţia sa în cutremurul din 4 martie 1977. Am serbat împreună Revelionul, atunci când intram în acel an fatidic

King Crimson - Epitaph

7. Uscarea banilor spălaţi

De o oră ţinea predica înfocată a Marelui Ştrumf. Era roşu la faţă, ca un rac opărit, îşi slăbise nodul de la cravată, ca şi cum n-ar fi avut destul aer – de altfel, eram cam mulţi în încăpere, se mai fuma şi în draci –, se plimba prin faţa noastră ca şi cum ar fi avut de-a face cu nişte şcolari mize­rabili şi-i dădea cu papagalul încântat de o nouă apariţie editorială – Spălarea banilor murdari de Costică Voicu.

O rugă învolburată

A vorbi despre Goga este pentru mine un lucru destul de tensionant, ca să mă exprim astfel. Traducător cu har al Tragediei omului de Imre Madách, a fost un naționalist fervent – ”a știut pe cine urăște”, s-a exprimat un prieten de-al meu făcînd o comparație cu naționaliștii de azi. Noi, Oltul, dar nici celelalte poezii bucolic-patriotice nu m-au atins în niciun fel (nu mă ating nici cele maghiare de acest tip).

6. Asfalt topit

Fusese o zi înfricoşător de caldă. Mercurul termometrelor urcase spre 40 de grade Celsius. Mai mulţi bucureşteni leşinaseră pe străzi. Se semnalaseră şi câteva cazuri de infarct. Posturile de radio recomandaseră celor în vârstă să nu iasă din case. Şoferii care n-aveau aer con­diţionat în maşini merseseră numai cu geamurile lăsate.

Arghezi

cuvintele lui merg pe versurile prinse între leagăn și sicriu ca acrobații pe sîrmă, deja ne-am acoperit ochii cu mîinile de groază, auzim și strigătul, dar nu cad în hău, cînd ne uităm prin crăpătura dintre degete deja ne fac cu mîna cu un zîmbet grotesc și fluturîndu-și pălăria, cu mîinile în buzunar, ne arată spatele dînd din glezne și-i sperie pe cei mai slabi de înger făcînd o mutră înspăimîntătoare; altădată ciripesc și piruiesc fără scrupule cu naturalețea rîndunelelor așezate pe sîrmă sau a vrăbiilor care au ocupat țiglele, ori aleg cu smerenie fărîmituri și semin

hutopilă ueber alles

Matei Hutopilă, a.k.a Mateiu, este tînăr și vine din Bucovina. Să-l primim, deci, cu toată deferența, cu toate prejudecățile atît de necesare în decriptarea poeziei.

Să nu uităm nici că România este plină de poeți. Să nu uităm că Mateiu, cu ochii lui blînzi și ciomagul la îndemînă, ascuns sub bundă, reprezintă concurența, reprezintă sictirul, tupeul și bulăngeala intrusului. Să nu uităm că vine să ne ia panglica, premiul și femeia.

5. Asasina umflă potul

Ştrumfilor, se adresa partenerul meu celor mai tineri din secţie care îl urmăreau cu gurile căscate de li se vedeau amigdalele inflamate de băutura rece, ascultaţi la mandea: o damă nu-i în stare de o crimă comisă cu bestialitate. Muierile preferă fineţurile, ceva otravă strecurată într-o poşircă de-o bea omul ca să mai uite de necazuri, o mânuire de puşcoci sau o ejectare pe fereastră a cuiva care le calcă pe bătături. Dar nu pun mâna pe jungher.

Iubind un demon

Dacă e să le iau pe rînd, cred că psalmul arghezian ar fi a doua poezie din literatura română de care m-am îndrăgostit. Ciudată relație: de parcă aș fi iubit un demon care vrea să mor și după aceea să ne iubim. Am tradus ”Pribeag în șes, în munte și pe ape” cînd eram prin anul al II-lea, dar mi-a spus și prietenul meu, am simțit și eu, că nu e o variantă bună – multe rime erau puse în ea doar ca să rimeze și nici forța lui Arghezi n-am reușit s-o redau.

4. Amnezie

Lăsaţi-mă în pace. V-am spus tot ce ştiu. Mă cheamă Puiu. Îmi aduc aminte cum mama mă ducea şi mă aducea de la grădiniţă. Ştiu numele copiilor cu care mă jucam – Nelu, şi Sandu, şi Tina. Ţin minte trenuleţul electric pe care mi l-a adus Moş Crăciun într-o iarnă şi pe care l-am montat cu tata şi ne-am jucat până la miezul nopţii. În casa în care locuiam mirosea mereu a mâncare gătită fiindcă bucătăria era într-un colţ al odăii părinţilor mei.

Pages

PARTENERI